Sistemul energetic din România, care încă se bazează în mare măsură pe centralele lui Ceauşescu, se confruntă cu o problemă gravă: retragerea marilor investitori străini. În timp, creşterea cheltuielilor de exploatare a vechilor centrale va duce, automat, la creşterea preţurilor la energia electrică

Patru companii mari, RWE, CEZ, GDF Suez şi Iberdrola s-au retras deja din proiectul pentru finalizarea reactoarelor trei şi patru de la Cernavodă. Alte proiecte ale Termoelectrica sunt abandonate discret, unul câte unul.

De exemplu, în 2008 societatea a semnat cu grupul CEZ din Cehia un memorandum pentru construcţia la Galaţi a unui grup nou cu ciclu combinat gaze-abur de circa 400MW. Anul trecut, CEZ a renunţat la investiţia de 400 milioane de euro, s-au început discuţii cu Arcelor Mittal, dar nu s-a mai întâmplat nimic.

La Doiceşti, de ani de zile se doreşte construirea unui nou grup de condensaţie de 250 MW, pe cărbune din ţară şi din import. Negocierile cu grupul rus Mechel nu s-au finalizat, aşa că, până una, alta, s-a început demolarea grupului 7 de 200 MW al centralei.

Centralele noi se construiesc greu şi pe hârtie

La Borzeşti GDF Suez avea intenţia să construiască un grup nou de condensaţie cu ciclu combinat gaze-abur de 400 MW. Memorandumul s-a semnat tot în 2008, dar totul a îngheţat în acest stadiu. La Brăila, de trei ani se intenţionează să se construiască cea mai mare termocentrală în parteneriat public privat, pe huilă de import, în valoare de 1 miliard de euro. Proiectul încă e în viaţă, pentru că acum câteva luni s-a semnat în sfârşit constituirea societăţii de proiect. La fel de încet merg lucrurile şi completarea hârtiilor la noua hidrocentrală de 1 miliard de euro de la Tarniţa-Lăpuşteşti.

Toate acestea se întâmplă în condiţiile în care lipsa investiţiilor va duce la creşterea vertiginoasă a che