Spectacol de zile mari în comuna Afumaţi. Sosit la aproape 40° C şi repezindu- se însetat la o sticlă cu apă minerală, premierul Boc a tăiat panglica inaugurală a ceea ce patronii au numit Chinatown, “cel mai mare din sud-estul Europei”. “Chinatown” e un concept mult mai complicat decât un complex de standuri, tarabe şi magazii, e practic o strategie prin care comunităţile chinezeşti, cu bune, dar şi cu relele lor (inclusiv Triadele), se implementează şi se extind în diferite ţări, definindu-se ca o lume închisă intruşilor autohtoni. Oricum, Boc - impresionat de dansul dragonilor şi copleşit de confetti, fiind ziuă, au lipsit artificiile - a “felicitat această extraordinară investiţie”. N-am înţeles cum poţi felicita nişte acareturi, dar demnitarii români ne-au deprins cu patinajul lor lingvistic.

Rămâne însă de văzut cât de avantajos pentru statul român e respectivul complex. “Investiţie” e mult spus, deşi dezvoltatorii au cheltuit vreo 150 milioane de euro. E o iniţiativă strict privată, care nu angajează în nici un fel guvernul chinez. Va funcţiona deci ca o formă evoluată a puzderiei de tarabe şi de standuri din complexurile Europa şi Dragonul Roşu, acelea unde orice raid al Gărzii Financiare constată acte de contrabandă şi de evaziune fiscală de o amploare incredibilă. Va fi ferit acest Chinatown de asemenea năravuri? N-aş crede, încă din prima zi lipsind casele de marcaj. Dar vom trăi şi vom vedea. Cert e că expansiunea comerţului cu chinezării - pe care ţările occidentale caută s-o frâneze - nu va avea cine ştie ce aport la Bugetul românesc, ci, prin creşterea importului, va mări deficitul balanţei comerciale.

Ar fi fost nemaipomenit să-l vedem pe Boc i-naugurând, ca omologii săi din alte ţări europene, inclusiv din Polonia, vreo autostradă sau alte mari lucrări de infrastructură ori industriale, realizate în parteneriat cu guvernul chinez, care