TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI FLORICULTORII
Spectaculoasa înflorire a fenomenului FLORICĂ n-ar fi fost, desigur, posibilă fără devotamentul şi abnegaţia FLORICULTORILOR.
Cine sunt floricultorii? Evident, iubitorii ideii de Florică. Dl Petre Roman, de exemplu. Cavalerul rozei unice este, fără îndoială, unul dintre marii floricultori ai acestei ţări. Fără domnia sa ideea de Florică s-ar fi irosit în mod incalificabil. Dl Roman s-a numărat printre primii specialişti în arome care an intuit impactul de-a dreptul mortal al parfumului răspândit de fostul comisar naţional pe la nasul foştilor săi şefi. Preşedintele democrat a înţeles într-un mod de-a dreptul psihedelic cum poate fi transformată floarea într-o armă şi cum, odată misiunea ei îndeplinită, aceasta poate fi aruncată la coşul de gunoi al istoriei. (Nimeni nu-i poate face din asta o vină dlui Roman. Dânsul n-a făcut altceva decât să se înscrie în lupta politică cu toate instrumentele aflate la îndemână. Inclusiv ziarul de mare tiraj care reprezintă - uneori mai de-a dreptul, alteori mai pe din dos - interesele formaţiunii din a cărei "spumă" s-a născut şi care s-a străduit (cât pe ce să reuşească) să-şi plaseze produsul pe un soclu de imortelă.
Un alt floricultor, de o factură mai lăudată, este dl ministru Spiroiu. Nu numai că domnia sa I-a reprimit cu braţele deschise şi cuvinte de îmbărbătare pe bravul oştean în sera oştirii, ba, vreme îndelungată, a asistat Ia "înflorirea" spectaculoasă a subordonatului său din chiar mijlocul colegilor săi de guvern pe care acesta aproape-i năucise cu aromele secretate. Doar când şi-a dat seama că parfumul nu e mortal a intervenit, somându-şi blând subalternul (crescut, până la rangul de general în grădina Gărzii - după cum ne-a asigurat solemn, la Parlament) să respecte disciplina militară, ţinînd însă cont, cu multă delicateţa, de starea de sănătate a preţioasei ve