Prin procesul de la Haga, Romania incearca sa repare macar partial pagubele teritoriale suferite dupa cel de-al doilea razboi mondial. Acum 60 de ani, premierul de atunci al tarii, Petru Groza, primea o invitatie neasteptata de la Iosif Visarionovici Stalin, pe care il stia, se pare, chiar din 1919, cand l-a vizitat impreuna cu sora liderului revolutiei comuniste maghiare, Bela Kun. Transilvanean burghez, educat la universitati germane, devenit ministru in guvernele Romaniei Mari imediat dupa Unire, cand abia implinea 40 de ani, Petru Groza avea in 1948 destula experienta politica pentru a sti care sunt limitele posibilului si riscurile depasirii lor. Sedus de comunismul sovietic, caruia nu vroia sa-i vada fata criminala, Groza a raspuns prompt chemarii lui Stalin si a plecat precipitat la Moscova, unde, la 4 februarie 1948, acesta i-a cerut sa semneze un proto-col prin care facea cadou Insula serpilor Uniunii Sovietice.
Nu se cunosc prea bine amanuntele intalnirii si nici argumentele sau modalitatile prin care Stalin l-a convins atat de repede pe primul ministru roman sa cedeze un punct strategic atat de ravnit. Acum 60 de ani, Insula serpilor nu era dorita pentru uriasele resurse energetice care ar putea fi exploatate in spatiul maritim din jurul ei, ci mai degraba pentru pozitia ei dominanta la gurile Dunarii. Dupa razboi, Moscova isi consolida pute-rea la Marea Neagra, inclusiv prin acapararea unor spatii simbolice si puncte de observatie.
Romania nu putea nicicand sa se gandeasca serios la recuperarea insulei, fiindca nu avea de partea sa nici un fel fel de instrumente juridice care sa-i sprijine o eventuala revendicare. Oficialii autohtoni nici macar nu au fost curiosi sa afle contextul in care Petru Groza a donat in favoarea rusilor Insula serpilor, sau poate au aflat, dar se rusineaza sa povesteasca slabiciunile tarii intr-o perioada in
