"De ce are aceasta chestiune o importanta principiala anume pentru noi, dar nu pentru Romania? Pentru ca in cazul Romaniei este vorba pur si simplu despre pierderea unor bunuri materiale, in timp ce in cazul Rusiei aceasta chestiune se pune intr-un cu totul alt plan, in cel moral. Daca noi nu recunoastem aceasta chestiune, noi ii spunem nu atat strainatatii, cate ne spunem noua insine ca, da, noi suntem niste HOTI!" Un rus, pe nume Serghei Mihailovici Golubitki, scrie intr-o revista ruseasca axata pe probleme financiare un articol intitulat Rumanskoe zoloto (Aurul romanesc). Acest rus sadea are o viziune atat de clara si de cinstita asupra chestiunii tezaurului romanesc din Rusia, incat mi se face rusine mie, ca roman, de modul imbarligat si imbalegat, in care politicienii romani sadea pun aceasta problema. Imi amintesc in acest sens de romanul Adrian Severin, euro-spagarul sadea, care, pe cand era ministru de externe, dojenea parinteste ziaristii ca sunt prea vocali, ca aceasta chestiune se rezolva numai pe cai diplomatice, discret, bla-bla-bla. Si a rezolvat-o de mama-mama, ca a dat Insula Serpilor. Dintre romani, doar un ungur sadea, anume György Frunda, membru al unui partid de moravuri usoare, cum ii spun romanii sadea, a pus transant problema tezaurului la UE. M-am interesat de Golubitki pe Internet (nu am spatiu, ca sa-i prezint realizarile impresionante), dupa ce am primit de la o persoana pe care nu o cunosc extrase traduse din articolul mai sus citat. Golubitki se refera in articol mai intai la criticile UE fata de unele incalcari ale drepturilor omului si democratiei in Rusia. Critica la randul lui lipsa de criterii a UE in a vesteji o gramada de lucruri din Rusia, dar punand pe acelasi plan, de pilda, marile cazuri de coruptie din Rusia cu scandalul fetelor de la Pussy Riot. Critica de asemeni incapacitatea UE de a impune „rezolutii" Rusiei. Vestejeste si