Astazi – duminica, 21 mai 2006 – a fost inaugarata Piata „Benjamin Fondane“ „… (dans) l’espace public commençant au numéro 2 et finissant au numéro 4 de la rue Rollin, dans le cinquième arrondissement de Paris“. As fi vrut sa particip si eu la acest eveniment, impreuna cu prieteni si colegi, membrii ai Societatii de Studii „Benjamin Fondane“ care, incurajati de entuziasmul necontenit al doamnei Monique Jutrin, au reusit sa convinga Primaria Parisului sa faca acest gest.
Din pacate, n-am putut participa la ceremonialul petrecut in umbra Panteonului (strada Rollin pe care a locuit Fondane la Paris mai bine de zece ani si de unde a fost deportat in 1944, mai intii la Drancy, apoi la Auschwitz, este foarte aproape de celebra rue Mouffetard, la citiva pasi de cladirea veche a Sorbonei; la un colt al strazii, cel dinspre rue Monge, regasim casa in care a locuit cu sute de ani in urma Pascal, putin mai departe, in partea opusa, a locuit la Paris, in anii douazeci, Hemingway); nici la masa rotunda organizata la Mémorial de la Shoah, in dupa-amiaza aceleiasi zile, n-am ajuns. In camera mea de lucru din Columbia am recitit, resemnat, Scriitorul in fata Revolutiei si alte articole „politice“ ale lui Fondane.
De ce articole politice si nu poeme sau pagini de proza filozofica sau de critica literara ale poetului? La vara, la Peyresq, in cadrul intilnirilor anuale ale Societatii Fondane, subiectul dezbaterilor va fi Falsul (sau) tratat de estetica. Acolo, izolati de lume, vom relua si vom discuta cu pasiune intrebarile pe care si le punea Fondane in legatura cu originea si definitia actului poetic. Acum insa, in contextul tumultuos al dezbaterilor legate nu de estetici – false sau reale –, ci de concretul responsabilitatilor sociale si politice readuse in actualitate de procesul, oarecum tardiv, al comunismului, imi vin in minte mai curind scrierile cu tenta pol