La doua luni de la instalare, noul director al Teatrului National din Iasi pare sa-si fi gasit deja, in absenta salii de spectacole aflata in reparatii, o scuza potrivita pentru un esec de mandat Experienta ultimilor ani arata ca, in mod nedrept, numirea unui sef in fruntea unei institutii de cultura e considerata un eveniment oarecum marginal, lipsit de miza si de notorietatea predarilor de stafeta din alte institutii publice. La cultura sefii sint selectati prin concurs la minister, fireste, dintre candidati agreati politic. Proiectul managerial se cere la instalare, dar prea putin conteaza daca-i indeplinit pe parcurs. Iar cine stie sa se aiba bine si cu unii si cu altii poate sta in functie si zece ani. Cum s-a intimplat, de exemplu, cu Ioan Holban, fostul director al Teatrului National, care a parazitat timp de zece ani una dintre institutiile de cultura cu cel mai mare potential de afirmare pentru Iasi. Numirea lui Cristian Hadgi Culea in fruntea Nationalului este, de aceea, cu atit mai importanta, iar asteptarile in ce-l priveste e de presupus ca sint mari. Noul director a fost mandatat pentru a scoate teatrul din anonimatul deceniului Holban, despre care "Ziarul de Iasi" a relatat pe larg. Campania de presa a privit atunci nu persoana lui Ioan Holban, ci prestatia manageriala a unui sef de teatru national despre care tot mai multe voci spun ca a devenit locul unde nu se mai intimpla nimic. Nu punem la indoiala ca lipsa banilor si ingradirile legislative au avut rolul lor in acest esec, insa in acelasi cadru au functionat si alte institutii, cu o performanta mai buna decit a Iasului. Fara a intra in detalii ce depasesc acest demers editorial, voi aminti doar de emulatia artistica de la Teatrul National din Sibiu, devenit "cartierul general" al celebrului Silviu Purcarete, orasul insusi capatind din ce in ce mai multe atuuri pentru titlul atit de revendicat de