Pentru eurosocialişti, capitala României a fost, cu nici o lună în urmă, o destinaţie inacceptabilă - pentru principalii lor adversari politici, popularii europeni, se va demonstra cu destulă probabilitate una cât se poate de agreabilă. 48 de ore petrecute la Bucureşti în cursul acestei săptămâni vor adăuga neîndoielnic câteva file noi capitolelor naţionale ale Partidului Popular European.

Doamnele Merkel şi Reding, domnii Rajoy şi Barroso laolaltă cu delegaţiile lor vor realiza subit că problemele de acasă par de-a dreptul derizorii comparativ cu cele ale fiecui confruntat în prezent cu sarcina conducerii României. Liderii europeni sunt, desigur, la curent cu debandada politică particulară ţării lor gazdă. Pe parcursul verii au avut tot timpul să se dumirească cu privire la strania inversare a scării valorilor democratice şi deluzoriul acestora pe meleagurile dâmboviţene, unde un Parlament dominat de grupuri de interese transpartinice deseori asociate cu infractori economici a decis să demonstreze naţiunii că lovitura de stat nu ţine nicidecum doar de instrumentariul militarilor sau extremiştilor. În vederea înlăturării nemesisului lor prezidenţial, coaliţia şi o mare parte a aleşilor au ţintit nivelurile superioare ale sistemului judiciar, susţinuţi asiduu de aripa toxică a mass-media româneşti - mercenarizată în asemenea hal, încât nu se mai dă în lături nici de la instigarea populaţiei împotriva acelor instituţii ale statului care sar întru apărarea ordinii constituţionale.

Imperativul proteguirii fragilei democraţii româneşti în faţa obtuzului asediu al puciştilor le-a oferit forţelor europene de centru-dreapta şansa unui nescontat şi binevenit exerciţiu de reapropiere. De-a lungul anului, disensiunile dintre conservatorii germani şi spanioli pe tema reformei şi viitorului UE au fost, precum se ştie, dese - creştindemocraţii cancelarului Mer