Eforturile Ministerului Educatiei de a elucida situatia Universitatii "Spiru Haret" nu ii preocupa doar pe profesorii, studentii si absolventii acestei universitati. Cauza este simpla: deciziile luate de ministrul Andronescu creeaza un precedent aplicabil si la celelalte universitati particulare, iar apoi, in caz ca este vorba de aspecte insuficient reglementate sau gandite altminteri inainte vreme, ele pot interesa si universitatile de stat. Datorita acestui amanunt, deloc neimportant, ceea ce se reglementeaza in aceste zile in beneficiul functionarii institutiei universitare direct vizate – fie si invalidandu-i unii parametri dintre aceia la care a functionat pana astazi – cu o cat mai deplina credibilitate viitoare intereseaza intreaga educatie superioara romaneasca.
Problema nu este insa cum sa reduci formele de educare, de punere in contact a omului dornic de instruire cu cartea si resursele celelalte ale cunoasterii. Acestea sunt, la urma urmei, cel mai palpabil rezultat al eforturilor facute de profesorime dupa caderea dictaturii de a asigura cetatenilor Romaniei sanse de implinire echivalente acelora din tarile avansate. Chestiunea este cum sa le diversifici in continuare, cum sa le faci mai flexibile si mai atractive, cum sa le folosesti cat mai inventiv si mai dinamic in folosul educarii unui numar cat mai mare de oameni, astfel incat sansele lor de implinire intelectuala si sufleteasca sa creasca.
Daca de asta data domnia sa elimina invatamantul la distanta, in loc sa il gandeasca mai judicios, in folosul oricui ar dori sa se instruiasca suplimentar fara a putea participa tot timpul si nemijlocit la intalnirile directe cu profesorii (pentru ca la orele respective isi castiga existenta, pentru ca nu are bani sa se intretina departe de casa, intr-un oras costisitor, pentru ca are in grija permanenta copii sau batrani etc.), educatia de
