Conflictul fratricid din PSD este in fond amuzant. Cu ce i-o fi gresit totusi Mircea Geoana lui Ion Iliescu spre a se trezi taxat fara mila drept un impertinent, un loser, un nefericit fara urma de pondere politica, nimerit accidental in fruntea PSD-ului, specialist in infrangeri umilitoare? Cu ce i-o fi gresit Ion Iliescu lui Mircea Geoana spre a se vedea tratat drept un balast penibil, o “piaza rea”, o relicva bolsevica al carui loc ar fi pe catafalcul rusinii totalitare? Ii tin minte infratiti, salutandu-se cordial, aparandu-se reciproc, uniti intru animozitate in raport cu proiectul intaririi statului de drept si al despartirii de trecutul comunist. Alianta dintre cei doi tinea de refuzul lui Geoana de a actiona radical cand avea franele partidului in mana (dar le avea oare?) pentru ceea ce numesc de-nomenklaturizarea acestei formatiuni. A anuntat reforme interne pe care nu a fost in stare sa le traduca in realitate. A facut pactul cu Iliescu in decembrie 2006, a primit sprijinul acestuia la Congresul PSD. I-a oferit in schimb sustinerea in lupta impotriva lui Traian Basescu, mai ales pe linia respingerii condamnarii dictaturii comuniste. Mircea Geoana s-a visat un Tony Blair, dar nu a avut nici viziunea, nici tenacitatea acestuia in luptele cu sclerozatii baroni pesedisti. N-a stiut sa-l transforme pe Adrian Nastase intr-un aliat real, a ignorat complicitatile secrete dintre oamenii uniti de atatea jocuri sordide din trecut. Iliescu greseste, Mircea Geoana nu este un “obraznic” fara pereche (aceste complimente le-ar putea adresa, mult mai adecvat, lui Ponta). Este in fond un orgolios naiv, un personaj labil, lipsit de atasamente ideologice precise, care, poate, in 2005-2006, ar fi putut sa schimbe echilibrul de forte din PSD. N-a facut-o, nici macar n-a incercat, iar acum plateste pretul.

Geoana este un diplomat talentat care a renuntat la o cariera in