Un om simplu, Ion Rodoş. Un nume care nu spune nimic. Un om care şi-a ucis fratele, l-a sculptat pe Ceauşescu şi a dorit să moară. La 51 de ani incă mai plange. După fratele Gigi. Povestea sa depăşeşte orice scenariu. Lama unei custuri a transformat un om din criminal intr-un artist incredibil al lemnului. Icoana din temniţă Un om simplu, Ion Rodoş. Un nume care nu spune nimic. Un om care şi-a ucis fratele, l-a sculptat pe Ceauşescu şi a dorit să moară. La 51 de ani incă mai plange. După fratele Gigi. Povestea sa depăşeşte orice scenariu. Lama unei custuri a transformat un om din criminal intr-un artist incredibil al lemnului.

Laşi Domneştiul in urmă şi apeşi acceleraţia spre Nucşoara. Un loc despre care, in urmă cu 60 de ani, se vorbea doar in şoaptă. Un cuib al rezistenţei impotriva comunismului. După caţiva kilometri, pe dreapta, ţi se arată splendid săpată in stancă celebra mănăstire Corbii de piatră. După alţi cinci kilometri, pe o muchie de deal, se vede o casă. In ea trăieşte Ion Rodoş. Este cel mai cunoscut artist al lemnului din zonă. Un om care rade cand lucrează şi plange cand priveşte in zare. Plange după fratele pe care l-a ucis in 1979, o crimă care l-a trimis după gratii şi care i-a schimbat radical viaţa. Rade doar cand lemnul prinde expresia dorită sub lovitura ciocanului şi scrijelitul daltei.

"JOACĂ". Un şpriţ prelungit după o zi de muncă. O glumă de copii in drumul spre casă şi lama custurii cu care a tăiat painea pe camp pătrunde fără milă in inima lui Gigi. Ion il reazemă pe Gigi de braţele sale şi realizează că şi-a ucis fratele. "Am avut o familie blestemată. In anul ăla mi-au murit părinţii şi mi-am ucis fratele. Am rămas singur. M-au dus la tribunal. Am refuzat să mă apăr. Eram nevinovat de moartea lui, dar vinovat că o joacă banală, frecventă la ţară, m-a transformat intr-un criminal. M-au dus la Gherla. Am intrat pe etaj