Solutia recenta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene (Hotararea CJUE din 22 martie 2012 in cauza C-248/11) care transeaza o problema veche, dar mereu actuala, ar trebui sa dea de gandit nu doar CNVM-ului, ca autoritate de reglementare, dar si actionarilor fiecareia dintre cele 1164 societati listate pe piata Rasdaq si, respectiv, pe piata actiunilor necotate administrate de BVB.
Decizia Curtii de la Luxemburg, care clarifica faptul ca piata Rasdaq nu este o piata reglementata in sensul Directivei MiFID, ar putea sa linisteasca multe spirite incinse de spectrul incidentei infractiunilor de abuz de piata pe segmentul Rasdaq (nu pentru mult timp insa, caci noua propunere de Regulament comunitar privind abuzul de piata are in vedere extinderea regimului privind abuzul de piata si la ATS-uri /MTF-uri).
Daca este clar ca dupa o indelungata - si pentru multi suparatoare - tacere legislativa, solutia Curtii a impulsionat CNVM-ul sa vina cu o propunere de instructiune care vizeaza solutionarea problemei pietei Rasdaq prin insasi desfiintarea ei, speram ca analiza atenta a propunerilor venite din piata nu va prelungi adoptarea acesteia sine die.
Lasand la o parte eventualele discutii si dispute care pot fi generate de modul de reglementare a “disparitiei pietei Rasdaq” prin intermediul legislatiei secundare a CNVM, este cert faptul ca propunerea CNVM deschide calea unei analize serioase pentru fiecare societate listata pe Rasdaq/piata necotatelor, cel putin cu privire la beneficiile si eventualele impedimente/riscuri legate de o listare pe piata reglementata versus o listare pe ATS.
Pentru a fi pregatiti sa adopte cele mai bune decizii de investitii, fiecare dintre actionarii societatilor listate pe Rasdaq/piata necotatelor vor trebui sa-si puna o serie de intrebari cum ar fi: (i) daca societatea indeplineste conditiile pentru listare pe piata
