Ce face aceasta animatie sa iasa din grupul de simpatice aventuri animalicesti e transformarea suferita de Gru. Din ticalos convins, "cu gheata in jurul inimii", ajunge la sfirsitul filmului tata cititor de povesti, care-si pupa fetitele de noapte buna. Pare o ditamai transformare pentru un film de 90 de minute, insa Despicable me e, pina la urma, o animatie cu scop de imbucurare. Daca, in loc sa mergeti la serviciu, dati o fuga la mall, s-ar putea sa aveti parte de o proiectie privata de toata intimitatea, cum au devenit, de altfel, multe din proiectiile de film din Iasi. Saptamana asta ruleaza si Despicable me, incercind sa atraga adultii departe de ce-ar trebui sa faca de fapt. De exemplu, spre desene animate. Aici e vorba de Gru, un rau - villain, spune dictionarul, inseamna "raufacator" -, un nemernic, un bad guydesenat undeva intre Dracula si Humpty Dumpty: hispanic chel, cu nas mare si cearcane, insa cu o burta suspect de bonoma. Competitia e dura in lumea ticalosilor; din urma vin tinerele secaturi, lichele scelerate cu care lui Gru ii vine din ce in ce mai greu sa concureze. Dominat din frageda pruncie de o mama hiper-exigenta in educarea raului, Gru planuieste un delict colosal prin care sa-i cistige, in sfirsit, afectiunea: vrea luna de pe cer. Cochetind cu ratarea in urma unor jafuri mai degraba neimpresionante (cum ar fi o copie minuscula a Turnului Eiffel din Las Vegas), Gru are de tinut piept tinarului antagonist Vector, care fura pe picior imens: ultima achizitie, marea piramida din Giza. Ambii incearca sa puna mina pe un super-agheu care ar micsora orice cu raza-i albastrie, inclusiv luna jinduita. Ajuns intr-o prima faza in posesia hiper-agilului tocilar Vector, agheu-ul este re-furat de Gru cu ajutorul a trei fetite orfane, vinzatoare de dulciuri. Cu aceasta ocazie, Gru da si peste un conflict interior de toata frumusetea: fetitele pe care le adopt