"Ce jucam?"/ "Hai sa jucam si noi fotbal!" - Adrian Mutu Nu stiu de ce, dar, desi n-au trecut decit cinci zile de la incheierea Campionatul European de Fotbal, traiesc cu impresia ca s-au scurs de atunci (de duminica, adica) saptamini bune. Asa stind lucrurile, pornesc acum la redactarea acestui articol cu sentimentul ca macar unii, saturati de fotbal (fie ca-l iubesc, fie ca-l urasc), vor trece plictisiti peste incercarea mea de-a reveni la fenomen. Dar tin sa-i asigur ca ambitia mea transcende jocul de fotbal in sine. CE, respectiv fotbalul, nu constituie decit un pretext pentru textul de fata. Iata despre ce este vorba. In comentariul sau "I Love this Game" (Iubesc acest joc) din Gazeta sporturilor de marti, Radu Naum afirma la un moment dat urmatoarele: "Construim castele de fum pe o chestiune in esenta simpla: un joc, o joaca". Citind aceasta fraza, mi s-au aprins instantaneu beculetele lingvistice in cap: stai asa, mi-am zis, jocul e una, alta-i joaca, nu? Mai ales ca joaca-i asociata automat (vezi si DEX-ul) cu o distractie mai mult sau mai putin copilareasca. Iar in privinta acestei familii de cuvinte in jurul jocului si-al joacai, limba romana chiar ca ofera multe diferentieri, atit de multe, incit iti vine sa crezi ca una dintre cauzele pentru care nationala Romaniei a clacat, in cele din urma (si devreme, in acelasi timp), rezida in faptul ca jucatorii si stafful tehnic, in frunte cu antrenorul Piturca (ce nume predestinat pentru un amalgam de joc si joaca, nu?), s-au pierdut in si intre ele. Sau, altfel spus, jocul a frinat joaca si viceversa. S-au blocat, adica, reciproc. Sau ca ideea de joc din capul lui Piturca s-a lovit la un moment dat (in jocul cu Olanda, mai exact) cap in cap cu ideea de joc din capul fotbalistilor... Iar aici e momentul sa mai facem o distinctie, urmind folclorul aferent acestui sport si sa lamurim faptul ca exista doar o sinonimi