ALTFEL ● La plajă, în Zanzibar
Puteţi spune: "Dar ce, în România nu puteaţi face plajă?". Ba da, dacă stau să mă gîndesc bine, puteam face plajă şi acasă la mama, la Grăjdana, dar dacă s-a ivit această ocazie, de a face plajă în Zanzibar, de ce nu?!?
ALTFEL ● La plajă, în Zanzibar
Puteţi spune: "Dar ce, în România nu puteaţi face plajă?". Ba da, dacă stau să mă gîndesc bine, puteam face plajă şi acasă la mama, la Grăjdana, dar dacă s-a ivit această ocazie, de a face plajă în Zanzibar, de ce nu?!?
18 februarie(în cursul zilei)
Fetele mă bat la cap cu Oraşul de Piatră (Stone Town). "Hai, tati, să mergem acolo", îmi şopteşte obsedant Catinca în urechea dreaptă, deja ocupată cu zumzăitul străzii care duce la hotelul unde am fost cazaţi. "Măi, fato, e în partea de vest a oraşului, bazaruri şi cîte altele aveţi şi aici, uite, uite, uite!", indic eu cu un gest larg şi caracteristic, care îmi aduce strîmbatul din nas al fetelor. Că, adică, nu mă comport civilizat. Le spun, pe un ton... extrem de civilizat: "Tocmai am hotărît că ne întoarcem la hotel. Nu mai sînteţi obosite, că aşa ziceaţi?". "Măi Cornele... E adevărat că numele Stone Town nu prea sugerează romantism, dar majoritatea caselor de acolo sînt în stilul secolului XIX!", îmi şopteşte apăsat soaţa, Alina, în urechea stîngă, şi aceasta ocupată cu acelaşi zumzăit. "Bine, poate o să ajungem, şi asta pentru a nu fi acuzat de groaznică insensibilitate culturală şi josnică lipsă de romantism!". În cele din urmă, argumentul suprem! "Fetelor, luăm masa pe plajă. Aici plajele sînt un paradis, presărate cu sătuce pescăreşti, şi cîte altele. Iar oceanul, oceanul....". "Hai, gata, tata, facem cum vrei tu, că iar ne vorbeşti ca la Discovery", sare Catinca. "Iar viaţa acolo, în sătucele acelea, este atît de simplă, atît de frumoasă..." Nu-mi dau seama că fetele deja au luat
