Românii care, deşi obţin venituri în lei, au luat credite în franci elveţieni sau dolari americani în anii de boom imobiliar plătesc acum rate semnificativ mai mari. Creşterea acestora a depăşit limitele calculate de către BNR în normele sale prudenţiale.

Faţă de iulie 2008 (moment în care creditarea imobiliară în valută atingea cote paroxistice), francul elveţian a crescut cu aproape 75%, iar dolarul american – cu aproape 67%. Or, prin normele BNR apărute în februarie 2012, s-a stabilit ca beneficiarul de credite să poată suporta un „şoc valutar“ provocat de o creştere a cotaţiilor în proporţie de 52,6% pentru francul elveţian, respectiv 40,9% pentru dolarul american.

Cursul valutar in 24 iulie 2012:

EURO a ajuns la 4,63 lei, dolarul - la 3,83 lei

Euro e încă în grafic

Pentru euro, „şocul valutar“ este dat de o devalorizare a leului cu 35,5% faţă de moneda unică, iar din 2008 până în prezent devalorizarea a fost de „numai“ 28,8%. Chiar şi aşa, românilor care au de plătit rate la 300 de euro pe lună nu le e tocmai uşor. Ei au de achitat, acum, 1.380 de lei (echivalentul actual al sumei de 300 de euro) faţă de 1.071 de lei, cât plăteau la primele rate, din 2008.

Din fericire, normele BNR au pus stavilă creditării în valutele diferite de moneda veniturilor şi, începând din februarie 2012, românii nu mai pot face greşeala din 2008. Astăzi, cine vrea credit în euro trebuie să aibă venituri tot în euro (respectiv dolari/dolari şi mai ales franc/franc), altfel trebuie să îndeplinească cerinţe dintre cele mai drastice. Prezentăm, mai jos, normele de risc valutar pe care trebuie să le acopere cei care doresc un credit în alte valute decât cea în care obţin venituri.

Valuta Şocul admis Devalorizare faţă de iulie 2008

Franc 52,6% 74,4%

Euro 35,5% 28,8%

Dolar 40,9% 66,8%