COOLTURISME Articol dedicat celor care: au o functie compusa din cel putin trei cuvinte; la sedinte joaca TOMANAP pe "cuvinte din misiunea companiei"; cunosc la perfectie relatiile romantice ale colegei de la biroul din fata pentru ca nu-si pot da shutdown urechilor de fiecare data cind vorbeste la telefon de la serviciu; lucreaza intr-o companie care are imn; considera ca lunea inseamna "inca patru zile pina vineri"; au impresia ca lupta cu sistemul inseamna sa vii in bermude la serviciu; primesc constant emailuri de "la revedere, mi-a facut placere sa lucrez cu voi" de la colegi de care nu au auzit niciodata. Viata de corporatie, inchisa intr-un cub de lucru sau repartizata perfect rentabil economic, poate fi obositoare, frustranta, lipsita de intimitate, dar da nastere si unui umor savuros. Citeva exemple: The Office, serial ajuns la cel de-al patrulea sezon si bazat pe un umor la fel de sec ca o sedinta despre sedinta trecuta, si Dilbert, un personaj de benzi desenate devenit cult in America, bloguri intregi dedicate supravietuirii la birou sau micilor obiecte care personalizeaza cel mai impersonal spatiu din lume. Cultura la cub Ce au in comun toate acestea este antipatia fata de cultura de "cub", acel birou functionalizat la maximum, fara usa pe post de paravan in fata nasurilor curioase ale celorlalti colegi aflati in propriul lor spatiu eficientizat si lipsit de intimitate. "Cubul" a devenit simbolul pentru tot ce este mai rau in cultura corporatista: noul limbaj de lemn al managementului, cerinte absurde de la sefi incompetenti care oricum isi depasesc atributiile, permanenta achizitionare de tehnologie si mai performanta - doar pentru ca Solitaire-ul ruleaza de 1,7 ori mai repede decit pe calculatorul precedent. Dilbert este un personaj de benzi desenate aparute la inceputul anilor '90, portretul fidel al angajatului la "ferma de cuburi" (cum numeste el ins