Gheorghe-Ilie Florescu (n. 1944) a invatat arta pregatirii cafelei de la Avedis Carabelaian, unul dintre celebrii cafegii armeni care mai existau in Bucuresti la sfarsitul anilor ’60. A devenit el insusi cafegiu si totodata sef al magazinului de cafea si delicatese din str. Hristo Botev nr. 10, unde avea drept clienti mari literati, actori sau medici bucuresteni, dar si personaje importante din Securitate ori Militie si alti privilegiati ai regimului, deveniti cu totii dependenti de "cafeaua Avedis". Dupa cutremurul din 1977, Armenasu, cum i se spunea, e numit seful unui foarte mare complex comercial din Pantelimon, dar continua sa prepare "cafea Avedis", de data asta in str. Sfintilor. La mijlocul anilor ’80 este arestat si condamnat pe nedrept, facand astfel cunostinta cu puscaria de drept comun din perioada tarzie a dictaturii. Din pozitia sa de comerciant, Florescu a cunoscut ca nimeni altul epoca Ceausescu. A cunoscut-o, s-ar putea spune, de la nivelul trebuintelor umane fundamentale, mancarea si bautura, urcand pana la placerile supreme pe care le reprezentau, in vremea aceea, cafeaua, alcoolurile fine si celelalte produse "din import", placeri invecinate firesc cu sexul. A cunoscut, mai ales, mecanismele care faceau sa functioneze acea societate: relatiile, complicitatea, spaga, alaturi de teama de represalii. Cu un surprinzator talent de povestitor, Gheorghe-Ilie Florescu dezvaluie in Confesiunile unui cafegiu dedesubturile economiei si comertului aflate pe atunci, in mare parte, in mainile Securitatii. Mica istorie se intersecteaza cu istoria cea mare in aceste pagini scrise cu verva, imbibate de atmosfera Romaniei anilor ’60-’70-’80, cu descrieri incredibil de amanuntite ale strazilor bucurestene, cu povesti adevarate si personaje pitoresti, multe aflate inca in viata, multe bine cunoscute. Confesiunile, care se sfarsesc, de altfel,