Cu siguranţă, dar este improbabil că cineva va plăti pentru asta, explică David Bosco, pentru Foreign Policy.
Tiranul libian Muammar Gaddafi a fost prins şi executat – după o serie de umilinţe – de către rebelii libieni, ceea ce a descătuşat bucuria populară, marcată prin deja celebrele rasaas al-farah (rafalele trase în aer pentru a celebra un eveniment). Nu toată lumea însă a împărtăşit entuziasmul libienilor, organizaţii occidentale ca Human Rights Watch sau Amnesty International avertizând asupra problemelor ridicate de uciderea dictatorului libian. “Versiunea guvernamentală cu siguranţă nu se potriveşte cu realitatea din teren”, a afirmat Peter Bouckaert, de la Human Rights Watchm organizaţia investigând deja capturarea lui Gaddafi .
Una din întrebările care sunt puse în acest caz este dacă uciderea lui Gaddafi poate fi încadrată ca fiind o crimă de război şi intră astfel sub autoritatea Curţii Penale Internaţionale. David Bosco explică pentru Foreign Policy că pentru a fi o crimă de război, evenimentul trebuie să îndeplinească două condiţii. În primul rând, trebuie să existe un conflict armat (război) iar în al doilea, este obligatoriu ca un combatant să se predea înainte de a fi ucis.
“Uciderea sau rănirea unui combatant care, renunţând la arme sau nu mai are mijloace de a se apăra, s-a predat…”, defineşte Curtea Penală Internaţională definiţia crimei de război. În mod evident, felul în care s-a petrecut uciderea lui Gaddafi intră sub incidenţa acestui statut.
Cu toate acestea, probabil că nimeni nu va fi incriminat pentru uciderea lui Gaddafi pentru că sub incidenţa Curţii par să intre în special doar crimele în masă, în cazul în care se observă un tipar. Practic, Curtea nu este obligată să acuze sau cerceteze majoritatea crimelor petrecute sub jurisdicţia sa, explică Bosco.
„Curtea va avea jurisdicţie în privinţa crimelor de răz
