Mai mult de o sută de suporteri ai Squadrei Azzurra s-au strâns, cu mic, cu mare, la Centrul Cultural Italian, pentru a urmări finala Campionatului Mondial. Fanii "albaştrilor" au fost Mai mult de o sută de suporteri ai Squadrei Azzurra s-au strâns, cu mic, cu mare, la Centrul Cultural Italian, pentru a urmări finala Campionatului Mondial. Fanii "albaştrilor" au fost întâmpinaţi cu spaghete pregătite în culorile Italiei, roşu-alb-verde, bere românească şi italiană. Ambasadorul Italiei la Bucureşti, Daniele Mancini, a fost liderul galeriei "Squadrei Azzurra" de pe plaiurile mioritice. Înaintea intonării celor două imnuri, Mancini i-a rugat pe cei prezenţi să cânte imnul Italiei şi să nu-l fluiere pe cel al Franţei. "Italia are o echipă excelentă, dar are un moral slab din cauza scandalului privind aranjarea meciurilor la nivelul formaţiilor de club. Am sperat ca naţionala să ajungă aici, dar nu m-am aşteptat. M-aş bucura să câştigăm pentru a ne lua revanşa în faţa francezilor. Dacă cumva câştigăm, voi urca în maşină şi o să claxonez", se confesa, înainte de meci, ambasadorul. Ce a urmat? O presiune uriaşă, un chin care s-a terminat abia după executarea loviturilor de departajare. Era abia minutul şapte când fanii Italiei au scos un prelung "Noo!". Franţa primise o lovitură de la 11 metri, transformată de Zidane. Dar golul egalizator reuşit de Materazzi a declanşat un val de bucurie, readucând speranţa în tabăra italienilor din România. Urmează prelungirile. Zidane îl loveşte cu capul în piept pe Materazzi. "Indecente Zidane! Bruto", exclamă fanii plini de furie. Dar starea lor de spirit avea să se schimbe imediat, când francezul vede roşu, iar toţi izbucnesc în aplauze. După mai mult de 120 de minute de emoţii şi încordare, ultima lovitură de departajare, transformată de Fabio Grosso, a dat tonul la fiesta, lacrimile contopindu-se cu scandările de bucurie. "Campioni,