Aşa cum este şi firesc, colaboratorii regimului Traian Băsescu trebuie să-şi facă bagajele. Să predea gestiunea în vederea unui audit şi să plece. Orice speculaţii, orice alegaţii privind rămânerea în funcţie a unora dintre aceştia au fost spulberate de preşedintele PNL, Crin Antonescu. De ce este necesar acest proces? Şi cum s-ar putea desfăşura el?
În România nu vorbim acum despre o simplă preluare a ştafetei politice de către un guvern democratic de la un alt guvern democratic. Regimul Traian Băsescu a fost certat cu democraţia. S-a făcut vinovat de derapaje dintre cele mai grave şi mai periculoase. A încălcat, în repetate rânduri, Constituţia, legile statului, regulile vieţii parlamentare şi a viciat mecanismele liberei concurenţe. A generat traume de neimaginat pentru toate segmentele populaţiei. Guvernul Ungureanu, năşit de preşedintele Traian Băsescu, a căzut la scurt timp de la instalarea sa de către o ditamai coaliţie de partide, tocmai fiindcă România nu ar mai fi putut fi salvată decât prin obştescul sfârşit al regimului. S-a creat, astfel, o situaţie specială şi extrem de dificilă.
În care, până la suspendarea sau demiterea sau, de ce nu, demisia sa, preşedintele Traian Băsescu trebuie să coabiteze cu USL, iar USL trebuie să coabiteze cumva cu Traian Băsescu. Şi asta în condiţiile în care urmează trei procese electorale dificile. Localele, parlamentarele şi prezidenţialele. Ce şanse are Guvernul Ponta?
Victor Ponta şi-a asumat cu îndrăzneală nu numai conducerea Executivului, ci şi un mare risc. Să spunem că vreo două luni populaţia va avea răbdare. Şi, eventual, se va delecta – dacă asta poate fi o plăcere – auzind ce grozăvii au facut foştii guvernanţi. Dar apoi? Apoi Guvernul Ponta va trebui să performeze. Să-şi îndeplinească angajamentele. Ceea ce, în condiţiile unor campanii electorale şi ale crizei teribile în care coaliţia a lăsa