Un titlu de carte insolit: Tăbliţele de săpun de la Itşet-Ip. Cu o dureroasă cochetărie, dl Mihai Buracu ia distanţă astfel faţă de bolgia prin care a fost nevoit a trece între anii 1949 şi 1954, înscriind inversat numele oraşului Piteşti şi referindu-se la "tăbliţele de săpun" din numita locaţie atroce. Dacă tăbliţele de lut ale Babilonului sînt faimoase, despre "tăbliţele de săpun" de la Piteşti cu care ar prezenta o aparentă similitudine a primitivităţii nu s-a scris nimic pînă azi. Despre ce e vorba? Deţinuţii supuşi bestialelor cazne erau dotaţi cu tăbliţe obţinute din calupuri mari de săpun pe care aveau obligaţia de-a consemna tot ce ar considera că merită în scopul "autodemascării". Erau un soi de ciorne ale delaţiunilor aşternute ulterior pe hîrtie, sub presiune maximă, la două-trei zile odată, în biroul de anchetă, fără ca aceste ciorne să fie distruse după utilizare. S-a obţinut astfel o bibliotecă blestemată a crimei morale şi fizice, în care autorul a avut prilejul de-a pătrunde în mai '51, cînd, în aşteptarea eliberării, a primit rolul de "planton pe celular". Amestecul unui timp antic în oroarea prezentului e impresionant: "Gardianul de serviciu m-a introdus într-o cameră-magazie, ca să iau săpunul necesar curăţeniei în secţie. Atunci am avut în mînă zeci de asemenea tăbliţe de săpun şi pe ele erau aşternute inscripţii, produs al unei inimaginabile suferinţe. Erau marcate fapte şi oameni ce urmau să devină victime, multe dintre ele fiinţe apropiate celor trecuţi prin infernul acelor schingiuiri. Descoperirea bibliotecii din tăbliţe de săpun a fost un şoc imposibil de uitat vreodată. Le ţineam în mînă şi ştiam că ele au fost scrise cu lacrimi şi sînge şi că am fost şi eu Ťautorť al unor asemenea inscripţii". Fostul deţinut a mai întîlnit "cărţi de săpun", şi în alte momente ale captivităţii, cioburi de sticlă, bucăţi de lemn, gamele etc., aşternute cu u