Foto: Dragos Savu / Intact Images Oricât de mare ar fi preţul pe care un actor îl plăteşte, bucuria e înzecită. Efortul, chinul se uită repede. Un rol este un copil ce vine pe lume în aceleaşi dureri ale naşterii. În fond este raţiunea de a fi a oricărui actor. În fiecare spectacol dă tot ce are mai bun şi se străduieşte să nu dezamă­gească pe nimeni. Dintotdeauna m-a fascinat forţa cu care şi-a dus fiecare personaj până la capăt. O forţă egală cu a unei furtuni ce rupe tot în calea ei. Dar marea sa calitate este că revine pe unde a trecut şi vindecă aşa cum nu am văzut pe nimeni în stare să o facă. Mariana Mihuţ nu a jucat niciodată un rol impus de cineva sau de împrejurări. Dacă nu i-a plăcut nu l-a jucat. Pentru că şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere, Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.

E greu să cuprinzi în cuvinte ge­nerozitatea, talentul şi dăruirea Ma­rianei Mihuţ. Vocea sa te învăluie ca-ntr-o mantie prin care răul nu poate pătrunde şi te simţi protejat pentru totdeauna. Cu toate acestea, rămâne modestă şi spune: „Importante pentru mine rămân familia şi profesia, pentru că alte preocupări nu am şi nici nu mă interesează. Mulţumesc lui Dumnezeu că ai mei sunt sănătoşi, cât de cât, noi suntem sănătoşi şi, din fericire, putem munci, şi asta este o imensă satisfacţie pentru noi! Pentru mine este absolut vital să pot munci şi acum parcă mai cu drag şi parcă mai cu poftă de joc. Am şi avut parte de un rol minunat din «Îngro­paţi-mă pe după plintă», la Teatrul Bulandra. Asta a fost o foarte mare bucurie pentru mine. După aceea mă bucur de nepotul nostru şi de copiii noştri. Mă bucur de mama mea, care în curând o să împlinească 90 de ani. Asta fac. Muncesc şi mă bucur pe cât pot de lucrurile bune bune care se mai întâmplă în jur. Am avut parte de parteneri minunaţi, mă gândesc la Gigi Dinică, unul dintre marii parteneri şi preferaţii mei. Am jucat