Creştin ortodocşii o prăznuiesc, la 22 iulie, pe Sfânta Mironosiţă cea întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena. Era de loc din Magdala, mic sat de pescari aflat pe ţărmul occidental al lacului Ghenizaret, aflat la 5 km de oraşul Tiberiada. “Fecioară cu avere a trăit cu frică de Dumnezeu şi cu ascultarea poruncilor Lui, până în ziua în care a fost posedată de şapte diavoli (cf. Marcu 16, 9; Luca 8, 2). Cuprinsă de această boală şi negăsindu-şi nicicum odihna, ea află că Iisus Hristos ajunsese până în ţinutul ei, după ce traversase Samaria, şi că atrăgea mulţimi după El, prin minunile pe care Le săvârşea şi prin învăţătura Sa cea cerească. Plină de speranţă, ea alergă spre El şi, asistând la minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor, în număr suficient de mare pentru a hrăni peste 4.000 de oameni (Matei 15, 30-39), se aruncă la picioarele Mântuitorului şi îi ceru să o conducă pe calea vieţii veşnice. Izbăvită din această încercare, ea renunţă la bunurile sale şi la orice ataşament la lume, pentru a-L urma pe Iisus în toate periplurile sale, împreună cu Apostolii, Maica Domnului şi alte femei pioase care se puseseră în serviciul Lui după ce au fost vindecate de El din diverse boli: Maria, mama lui Iacov cel mic şi al lui Ioset, Maria lui Cleopa, Ioana, soţia lui Huza; Suzana şi Salomea, mama fiilor lui Zevedeu”, aflăm din cartea “Vieţile Sfinţilor de peste tot anul”.

Pe când Domnul Iisus Hristos Se îndrepta spre Ierusalim, Maria Magdalena Îl urma fără ezitare şi se împrietenise cu Marta şi cu Maria din Betania.

În momentul în care Mântuitorul a eliberat un posedat care era mut, o voce din mulţime a strigat: “Fericit pântecele care Te-a purtat şi sânul care Te-a alăptat!” ( Luca 11, 27). Se presupune că glasul a fi fost cel al Mariei Magdalena care asistase şi la învierea lui Lazăr şi astfel credinţa sa în Fiul Lui Dumnezeu era desăvârşită. Din Sinax