Ieri ai cîştigat, la Sofia, al 6-lea titlu al tău din acest an şi din carieră, trecînd încă o dată de Samantha Stosur, de data aceasta cu 2-6, 6-2, 6-2.

Ai văzut, dragă Simona, cîtă lume a venit din ţară să te vadă ieri, în finală? Eu m-am uitat cu atenţie şi n-am zărit decît un steag australian, pe cînd la numărătoarea celor tricolore am pierdut repede şirul. Erau prea multe. Ba, mai mult, şi-au mărturisit admiraţia pentru tine şi spectatorii bulgari, care prin desene aproape copilăreşti, care prin strigăte de încurajare, care prin pancarte.

A fost ieri, în sala Armeeţ, un aer de sărbătoare, chiar dacă nu s-au umplut tribunele. Deh, e o sală mare! Parcă toată lumea stătea cu ochii pe ledurile roşii ale ceasului atîrnat sus, numărînd minutele, secundele pînă la intrarea voastră pe teren, a ta şi a lui Sam. Au fost întîi interviurile acelea scurte, pe tunelul dinspre vestiare, apoi ai luat-o de mînă pe fetiţa blonduţă şi ai intrat în sală. Deja era mare zgomot, lumea îţi scanda numele, steagurile fluturau.

Bandaj pe coapsă

Ah, acum observ, ai un bandaj pe coapsa stîngă, rest al accidentării de sîmbătă, din primul set al semifinalei cu Ivanovici. O fi mai rău decît am crezut cu toţii? Să sperăm că nu, că e doar o măsură de precauţie.

Încălzirea trece repede, mingile vîjîie cu repeziciune pe suprafaţa vişinie cu margine verde, gata, e timpul să înceapă!

A şasea finală a ta din acest an. Pe celelalte cinci le-ai cîştigat, şi pe zgură, şi pe iarbă, şi pe hard, şi indoor, şi afară, nimeni n-a mai reuşit o asemenea performanţă. Să-ţi mai spunem că doar Serena are mai multe titluri decît tine în 2013? Nu, nu e cazul, ştii deja, ai auzit asta de multe ori în ultimele luni. Şi e purul adevăr!

Oare ai emoţii? Ce trăznaie! Nimeni nu scapă de emoţii, măcar un pic, acolo, tot există. Oricît ai juca, la orice nivel, carnea tremură puţin, ini