Trăgătorul focşănean Alin Moldoveanu a schimbat prefixul: sâmbătă a împlinit 30 de ani. Singurul sportiv român, din tagma sexului tare, încoronat la ultimele trei ediţii ale Jocurilor Olimpice şi-a petrecut ziua dinaintea sărbătorii personale în Poligonul de la Tunari, cu patru ore de trageri simetrice până la ultimul detaliu. Supercampionul din Focşani n-are timp să arunce priviri scurte spre trecut. E genul sportivului care priveşte doar în faţă. Trage cu lentile de contact. Poartă pe spate numărul de la ultimul concurs. Iar francheţea sa dezarmantă - „nici eu nu prea văd strălucit”- îl plasează în loja sportivilor cu auto-ironii fine. Inteligenţi şi cu reacţie. Sportivul născut la Focşani este un campion dintr-un sport al inteligenţei, al răbdării, al virtuţii. Poate deloc întâmplător, după aurul său de la Londra, copiii au început să-şi îndrepte privirea către tir. Nu este emulaţia din gimnastică de după Montreal 1976, sau cea din tenis, din era Năstase, dar pentru un sport cu 600 de practicanţi este un salt semnificativ atunci când zeci de copii bat la uşile poligonului, în perioada vacanţei... La mulţi ani, campionule!
Reporter: E aceeaşi armă pe care ai avut-o şi la Londra?
Moldoveanu: Aceeaşi. Eu nu o schimb. Trebuie întreţinută, şi are, ca şi o maşină, catalogul de service. De obicei te lasă în concurs, niciodată nu te lasă în antrenamente. (ne arată cufărul de 17 kg în care poposeşte de regulă puşca de 5 kg).
Reporter: Ai împlinit 30 de ani...
Moldoveanu: Aveam de ales!? E ca la 28 de ani, ca la 29 de ani, îmi doresc să fiu sănătos, eu şi familia mea. Deocamdată n-avem copilaşi, dar ne dorim. N-am obiective majore, las lucrurile să vină de la sine. Acum sunt inspector principal în M.A.I.. Nu pot să-mi pun ca ţintă un grad superior, pentru că gradele vin oricum.
Reporter: Anul trecut ai câştigat aurul olimpic. Se
