Dacă se spune că tot românul este născut poet, vremurile de criză aduc o nouă vocaţie descoperită în genele naţiunii. Cea de finanţist. De când pe fruntea noastră alţii au scris "criză", din capetele inventive, scormonitoare în căutarea de soluţii care să ne scoată la liman, încolţesc idei.

De dimineaţă până în zori de zi pe toate canalele media se suceşte şi se răsuceşte situaţia economică a Planetei şi, din când în când, chiar a ţărişoarei noastre dragi.

Se perindă pe ecrane figurile cele mai contestate ale tranziţiei, autorii jafurilor de proporţii cu ştampile de legalitate obţinute de la justiţia legată la ochi; sunt aduşi pe post de guru devalizatori de bănci vorbind doct despre salvarea sistemului bancar.

Alţi convinşi cavaleri ai industriei, care au pus pe butuci combinate din chimie sau metalurgie, pozează în apărătorii economiei reale, ajunsă la mare preţ după ce au dat chix ingineriile financiare. Pe post de specialişti, de moderatori ai acestor impostori sunt aduse în studiouri persoane care nu au condus niciodată o afacere şi n-au intrat niciodată în vreo bancă.

Ziariştii de talie mică, din seria celor cu diplome luate la foarte mare distanţă de şcoală şi de biblioteci, - din speţa celor care nu fac diferenţa dintre milion şi miliard, au păreri, emit judecăţi de valoare. Privirea piezişă, încruntată, datul din mâini şi înjurătura ţin loc de argumente, devin diplome de atestare a competenţei într-un domeniu extrem de sensibil, cum este economia.

Dacă un prost îmbrăcat nemţeşte se ia în gură cu guvernatorul Băncii centrale, lumea ar putea crede că luptătorul vrea binele monedei naţionale. Această antantă a hoţiei cu ignoranţa riscă să facă din criza românească o dinamită cu putere de explozie devastatoare.

Din păcate, vocile oamenilor lucizi, ale celor a căror competenţă a fost verific