Italienii au uitat că romănii sunt, inainte de toate, ca şi ei, cetăţeni europeni. Prezenţa romănilor in Italia, justificată de calitatea de cetăţeni europeni, a fost imediat percepută ca o intruziune.

Sunt evenimente pe plan intern şi internaţional inzestrate cu forţa de a revela, asemenea unei puternice lumini de magneziu, realităţi pe care nu le-am bănuit sau n-am indrăznit să le dăm pe faţă, paralizaţi cum suntem de noua ipocrizie mondială impusă de principiul corectitudinii politice. Un asemenea eveniment il constituie afacerea Mailat, după numele cetăţeanului romăn de etnie rromă, acuzat de violarea şi uciderea unei italience. Decretul-Lege adoptat căt ai clipi de Guvernul italian, declanşarea expulzărilor in lanţ, condamnarea lui Romulus Mailat de presa din Peninsulă in dispreţul prezumţiei de nevinovăţie, poziţia ipocrită a Bruxellesului, reacţiile presei romăneşti, ale clasei politice şi, in general, ale societăţii noastre - sunt tot atătea fapte din care se pot extrage căteva adevăruri mai mult sau mai puţin dureroase:

1) Italia e văzută de pe malurile Dămboviţei ca o ţară mult mai avansată decăt Romănia pe poteca modernităţii. La o adică, italienii trec drept occidentali pentru noi, cei din Est. De aici tendinţa de a le imprumuta spiritul critic, discernămăntul, refuzul generalizării pripite şi, mai ales, al gestului izvorăt din emoţii de moment. A fost insă suficientă diversiunea Mailat, bine regizată şi bine intreţinută de presa italiană, pentru ca toată această imagine a societăţii din Peninsulă să se facă ţăndări. Supusă unui reflex pavlovian, societatea italiană a inghiţit pe nemestecate tot ce i-a livrat presa, care, la răndu-i, a inghiţit pe nemestecate tot ce i-au livrat autorităţile. In consecinţă, doar pe baza celor susţinute de autorităţi, un cetăţean a fost declarat violator, criminal şi jefuitor, intr-un cu