detalii despre crimele Securităţii pe plan extern. Pentru prima dată se vorbeşte despre rolul Bucureştiului în asasinarea liderului creştin-democrat italian Aldo Moro, la 9 mai 1978. Pacepa mai vorbeşte şi despre implicarea Securităţii şi a altor servicii secrete din blocul sovietic în susţinerea terorismului internaţional, inclusiv prin partidele comuniste din Occident. Un interviu în două părţi, ultima în 16 mai.

Comuniştii italieni, finanţaţi de Securitate

- Domnule general, a avut Securitatea vreun rol în asasinarea liderului creştin-democrat italian Aldo Moro?

- Securitatea a fost o instituţie criminală, implicată în numeroase acţiuni teroriste interne şi externe. În răpirea lui Aldo Moro a avut însă doar un rol colateral, de intermediar. În 1978, Securitatea avea un canal secret prin care trimitea bani secretarului general al Partidului Comunist Italian. Ajutorul financiar secret dat PCI prin intermediul Securităţii s-a hotărât în octombrie 1959, cu ocazia vizitei de şase zile pe care Hruşciov a făcut-o la Bucureşti. Atunci, PCI era condus de Togliatti. Acesta a murit la 21 august 1959, la Yalta. El a fost succedat de Enrico Berlinguer, care a continuat să primească ajutor financiar din România prin curieri speciali ai Securităţii. Acest "ajutor" era în vigoare când am "defectat". În martie 1978, imediat după răpirea lui Moro, Tito, care ştia de la Ceauşescu despre acest canal, l-a trimis la Bucureşti pe Silvo Gorenc, şeful serviciului său de spionaj, cu un mesaj în care spunea că "răpitorii lui Moro" vor propune guvernului italian eliberarea sa în schimbul punerii în libertate a câtorva membri ai Brigăzii care se aflau în închisori italiene. Mesajul preciza că, dacă guvernul italian nu va accepta, Moro va fi ucis. La 7 mai 1978, Gorenc a venit, din nou, la Bucureşti cu mesajul că, deoarece guvernul italian a refuzat să elibereze de