Au trecut deja cativa ani de cand ratele dobanzii de politica monetara s-au apropiat de zero in multe tari dezvoltate, adica de cand aceste economii sunt in capcana lichiditatii. Pentru a le scoate din capcana, bancile centrale au marit baza monetara de cateva ori de la inceputul crizei, fara a putea spune ca au reusit. Aceasta renaste interesul practic si academic pentru doua probleme importante.
Prima se refera la legatura dintre bani si inflatie si la cea dintre bani si preturile activelor. A doua se refera la eficacitatea politicii monetare cand rata dobanzii este egala cu zero.
O analiza de Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR Mugur Isarescu
In trecut a existat o puternica legatura pozitiva intre ritmul mediu de crestere pe termen lung a bazei monetare si inflatie. Impreuna, aceasta legatura si capcana lichiditatii nasc intrebari dificile atat pentru public cat si pentru bancile centrale, atat in tarile dezvoltate cat si in unele economii emergente care depind de primele in multiple feluri, inclusiv Romania.
Pe de o parte, intarzierea unui raspuns ferm al economiei la relaxarile cantitative prescrise de teorie ii face pe unii sa se intrebe daca, in viata reala, politica monetara chiar poate produce intr-un orizont de timp predictibil inflatia necesara pentru ca economiile sa scape din capcana lichiditatii.
Pe de alta parte, legatura puternica dintre bani si inflatie ii face pe unii sa se intrebe daca nu cumva relaxarile monetare au mers deja prea departe in practica si ar putea rezulta la un moment dat intr-o inflatie greu de controlat, care ar putea afecta si alte tari.
Si, in sfarsit, nu ar trebui ca banca centrala sa contracareze cresterile exuberante ale preturilor activelor din moment ce ele se pot incheia cu crize financiare atat de grave incat imping economia in capcana lichidita