Umiliţi, sărăci, încruntaţi, nervoşi, nedumiriţi şi supăraţi. Aşa arată bucureştenii nevoiţi să stea la cozile de la Fisc să-şi depună cererile pentru declaraţiile de venit necesare pentru obţinerea ajutoarelor de căldură. Funcţionarii stau baricadaţi în spatele unor cutii de carton şi par nişte roboţi care nu ştiu să răspundă la întrebări.

Pe pereţi atârnă afişe mâzgălite cu actele de care au nevoie pentru eliberarea adeverinţelor care să le ateste săracia. Hârtiile sunt atât de murdare încât nu inspiră încredere. Par că stau acolo de ani şi ani. Aşa că oamenii preferă să întrebe. Temători să nu-i supere pe funcţionari, ei apelează la agenţii de pază, de unde află toate informaţiile. De aici încolo îi încearcă şi sentimentul de frustrare.

De la Fisc la Xerox

După ce află că trebuie să completeze două declaraţii, bucureşteanului i se spune că ele se obţin de la o firmă care deţine un copiator. Firma, desigur, se află în imediata apropiere a centrului ANAF. I se cer 30 de bănuţi pentru fiecare declaraţie. Apoi, alţi 30 de bănuţi pentru o copie a actului de identitate. Prima întrebare care-i vine în minte omului sărac lipit este „oare nu trebuia să-mi fie date gratis? La firma de lângă blocul meu era la jumătate preţul unei copii de buletin”. Strânge din dinţi, cuta dintre sprâncene se adânceşte. Buzele încep să i se mişte ca într-un murmur: „Escrocii dracului! Nu ştiu cum să te jupoaie mai mult. Şi ăştia cu firma lor, alţi escroci. Mie nu mi-ar fi dat voie să multiplic formulare de-astea dacă aş fi avut firmă. Sunt mână-n mână, dă-i dracu’. Hoţi. Peste tot, numai hoţi. Să-i spun lui soacră-mea să şi le facă lângă casă. Măcar ea să nu-i mai îngraşe pe bandiţii ăştia!”. Merge încet, fără grabă spre sediul Poştei. De acolo trebuie să-şi cumpere un timbru fiscal de 2 lei.

Poşta tot poştă rămâne

„Oare o să găsesc? Când a avut nevoi