Apărarea antirachetă s-a maturizat de la o idee a Războiului Rece la o necesitate a lumii reale, iar ameninţarea pe care o reprezintă azi rachetele balistice este una prezentă şi în creştere, după cum o dovedesc ţări cum ar fi Iranul şi Coreea de Nord, al căror arsenal reprezintă o ameninţare la adresa vecinilor lor, scriu Michele Flournoy şi Ashton Carter, responsabili din cadrul Ministerului american al apărării, în paginile cotidianului Wall Street Journal, citata de Agerpres.
Ambele state menţionate lucrează la rachete cu rază lungă de acţiune, capabile să pună într-un pericol direct SUA în următorii ani. Urmărirea în permanenţă de către Iran a unui program nuclear ilicit şi intimidarea dură practicată de Coreea de Nord după scufundarea unei nave sud-coreene sunt cele mai recente exemple care dovedesc necesitatea reală a unui sistem eficient american de apărare antirachetă, susţin cei doi responsabili.
Pentru a contracara programul iranian de rachete balistice, preşedintele Obama a anunţat o strategie adaptativă, pe etape, pentru o apărare antirachetă europeană, în luna septembrie a anului trecut - o acţiune salutată în mod unanim de aliaţii SUA din cadrul NATO.
Prima etapă a acestei strategii va debuta anul viitor cu desfăşurarea de radare şi sisteme amplasate pe nave în sudul Europei. România şi Polonia au convenit să găzduiască sisteme de apărare antirachetă la sol pentru etapele a doua şi a treia ale strategiei.
O strategie adaptativă, pe etape, similară, este aplicată şi sistemelor de apărare antirachetă din Orientul Mijlociu şi Asia de Est. Deşi detaliile implementării şi aranjamentele privind ţara-gazdă vor diferi în funcţie de regiune, ideea comună priveşte îmbunătăţirea semnificativă a capacităţilor de apărare împotriva rachetelor balistice, menită să protejeze forţele SUA desfăşurate în străinătate, dar şi al