Surata noastră mai mare și mai pieptoasă, Franța, graseiază, prin miniștrii ei cu epoleți, refrenul că românii nu-s copți de Schengen, vorbesc țigănește și, la contactul cu lenjeria pielii lor, te ții de nas. Nefiind buni, trebuie stăviliți cu pistolul, la graniță, să nu încapă cumva înăuntru. Dacă a scăpat vreunul în Schengen, trebuie musai pușcat afară, fiindcă strică aerul. Asta îmi aduce aminte un banc vechi cu Bulă, care a fost dat afară din clasă fiindcă, la ancheta efectuată de învățătoare, a rezultat limpede că el scăpase un pârț care, olfactiv, asasinase adunarea de nasuri și făcuse irespirabilă atmosfera. De ce râzi, Bulă?, îl chestionează directorul, descoperindu-l în curte, vesel nevoie mare. M-a dat afară doamna, zice elevul problemă, hohotind. Și ăsta-i motiv de râs, elev? – se rățoiește autoritatea de vârf a instituției. E, zice Bulă, fiindcă pe mine m-au dat afară, unde respir aer curat, iar ăia au rămas înăuntru!
Păi, coană Franțo, că tot ne zici ”România, țara romilor”, țiganii noștri, care sunt deja și ai tăi, încă din vremea în care pașaportul nu se înființase în formele lui subtil-elegante din zilele noastre, bântuie prin spațiul Schengen, ciordesc portofele și fac ce știu ei mai bine de când lumea. Îi dai afară pe ușă, a doua zi intră pe geam. Cine ți-a spus ție că au nevoie de atestat de Schengen când mulți dintre ei n-au certificat de naștere? Nu, coană mare, țiganii mei, care acum sunt și ai tăi, sunt acolo și vor fi acolo mereu, te vei împiedica de ei pe Champs Elysee, iar dacă nu-i educi și nu te ocupi de ei cu responsabilitate și chiar cu un pic de dragoste, îți vor strica mereu aerul. În rest, noi, românii care nu suntem chiar toți țigani, cum sugerezi tu, arătăm ca și voi, câteodată chiar mai bine, unii un pic mai citiți și câțiva chiar geniali.
Îți dau câteva exemple de cetățeni planetari născuți în bătătura României pe c
