La fiecare sfârşit de an, obişnuim să ne îndreptăm gândurile spre anul care a trecut şi spre cel ce va începe. Este un moment în care revedem şi analizăm evenimente, realizări, eşecuri şi în care schiţăm planuri pentru ca anul care vine să fie mai bun, mai apropiat de ceea ce ne dorim atât în plan personal, cât şi profesional. Pentru noi, membrii Ordinului, acest sfârşit de an coincide cu fina­lizarea man­da­tului 2009–2012, situaţie care impune o analiză atentă a rezultatelor obţinute în aceşti patru ani în raport cu ceea ce ne-am propus la începutul mandatului. Au fost patru ani de provocări profesionale fără precedent, în care contextul economic şi social, frecventele schimbări în conducerea Ministerului Sănătăţii şi presiunile de timp şi resurse impuse de schimbările de legislaţie au avut impact asupra activităţii tuturor colegilor noştri din sistemul de sănătate. Din această perspectivă, liderii orga­nizaţiei au avut ca priorităţi îmbunătăţirea continuă a cadrului de exercitare a profesiei, progresul profesiei şi sprijin pentru educaţia profesională continuă prin programe şi proiecte, respectând astfel dreptul fiecărui asistent medical de a-şi exercita profesia în orice stat Publicitate european, de a avea pregătirea profe­sională conform standardelor europene şi de a se dezvolta continuu. Suntem cei care, prin serviciile de îngrijiri, asigurăm drepturile semenilor noştri la sănătate, demnitate, educaţie privind sănătatea, la viaţă. Avem o profesie nobilă, aşa cum este adesea descrisă. Asistenţii medicali şi moaşele sunt de multe ori o voce pentru cei ce nu se pot exprima, un sprijin pentru cei ce nu se pot mobiliza, o binecuvântare pentru pacienţi şi familiile lor. A lucra însă într-o astfel de profesie presupune, pe lângă privilegiul de a contribui la optimizarea calităţii vieţii, un mare efort fizic, mental, emoţional. Colegii noştri – asistenţ