? "Eu nu apăr un scaun, ci România europeană !”, a glăsuit demagogul ăl mai tare al naţiei. Care "Românie europeană”, bibicule ? Aia a "coloneilor”, crescuţi în stele pentru merite de gaşcă ? A îmbuibatei camarile cu blazon de Vuitton ? "România europeană” e numai fantasmagoria din tărtăcuţa activiştilor cu creierul portocalizat. Iar de nu mă credeti, daţi o fugă prin mahalalele bucureştene şi prin provincie. Acolo unde destui mă întreabă dacă e bine sau nu să plece Băsescu. "Şi dacă pleacă, ce, viaţa noastră nu se schimbă neam ! Ce dacă vine altcineva ? Prostii, nimeni nu se gândeşte şi la noi şi nu ne scapă de sărăcie. Băsescu sau Antonescu tot aia e !”, îi aud pe sărmanii deposedaţi de speranţă. Oamenii au dreptate, la naiba ! Să-i contrazici e cu neputinţă.

Poate pe resemnarea nevindecată a românilor se şi bazează Preasuspendatul în "misiunea imposibilă” la care îl sileşte Parlamentul. Întors, de nevoie, la popor, fricosul Traian stă pitit în dosul lui Onaca şi rosteşte declaraţii belicoase. Nu mai năvăleşte în bâlciurile şi parangheliile patriei să-şi pupe supuşii. Nici balaoacheşii nu se mai bulucesc să-i atârne de gât salbe de aur, ehe, ce vremuri ! Mulţi îi urează să aibă parte de mandate cu cătuşe, într-o pornire de ură greu de imaginat altfel. Cu instinctu-i infailibil, a simţit că meciul este pierdut acasă, aşa că şi-a trimis cozile de topor afară, să asmută străinătatea asupră-ne. Politrucii transnaţionali au muşcat din momeală şi ne transmit ultimatumuri caraghioase.

Noii stăpâni de la Bruxelles se stropşesc la sclavii de pe plantaţia România, reproşându-le lovituri de stat şi puciuri. Of, că bine le zicea deunăzi Ceauşescu, pomenit fie-i numele ! Deh, imperialiştii nu-şi vor schimba niciodată năravul... Scurta campanie electorală are o singură miză, una eminamente mediatică: apărarea Justiţiei. Celelalte – economică, socială, militară – n