Avem 63.000 de copii lăsați de izbeliște de părinți, puțini adoptabili și mulți români care vor să înfieze. Motivul revoltător al dramelor: de pe urma copiilor se pot scoate bani până după majorat

1 /.

Aproape nimeni nu înţelege de ce, în România, sunt mulţi copii „uitaţi” cu anii în sistemul de protecţie, dar sunt foarte puţini cei care ajung să poată fi înfiaţi. Asta chiar după ce legea adopţiei a fost modificată anul trecut şi ar fi trebuit să crească numărul de copii adoptaţi.

În spatele acestui paradox aparent se ascunde însă un adevăr simplu: toţi cei implicaţi au de câştigat de pe urma menţinerii micuţilor în sistem, mai puţin copiii. Pentru cei care ar putea fi adoptaţi fiecare zi trecută le reduce şansa la o viaţă normală.

1. UITAŢI ÎN MATERNITĂŢI. Unul dintre motivele pentru care puţini copii ajung să fie adoptabili în România (circa 1.000 pe an, când cifra ar trebui să fie de două sau de trei ori mai mare, conform specialiştilor) e acela că micuţii stau mult în maternităţi, fie că au probleme medicale, fie că nu. Deşi legea spune că un copil sănătos pe care mama l-a părăsit nu are de ce să stea mai mult de şase zile în maternitate, în practică, el poate sta şi şase luni. În plus, pleacă din spital însoţit de un dosar consistent care să justifice timpul petrecut acolo. Nimeni nu este sancţionat pentru asta.

2. ADOPŢIE MASCATĂ PRIN ASISTENŢI MATERNALI. Micuţii ajung apoi în asistenţa maternală sau în centre de plasament unde mai pierd alţi şase ani din viaţă. Conform legii, fiecărui copil aflat în sistemul de protecţie i se întocmeşte un plan individual pentru o situaţie care ar trebui să fie tranzitorie, dar care ajunge să fie permanentă.

„Asistentul maternal are două atribuţii: să pregătească copilul fie pentru reintegrarea în familia naturală, fie pentru adopţie. Sunt foarte mulţi în sistem care nu înţeleg lucrul acesta. De