Esenţa cuanticii constă în dobândirea unei noi perspective asupra vieţii şi lucrurilor în general.
În creierul nostru există mai multe centre cu responsabilităţi diferite şi care răspund unor frecvenţe diferite, toate fiind produsul unor fluxuri de conştiinţă şi răspund unor stări de conştiinţă diferite. Creierul reprezintă cel mai mare accelerator pe care îl deţinem şi se poate racorda la diferite fluxuri de conştiinţă. Creierul este interdimensional, adică poate exista simultan în mai multe dimensiuni, sau lumi, fiind şi un conductor al energiei de câmp rezonantă. Gândurile există aici şi acum, dar au frecvenţa în altă lume, una ce devine precursorul viitorului nostru. În pace absolută, Buddha şi Iisus s-au ridicat la nivelul gândului, al unui câmp energetic cu o frecvenţă foarte ridicată, din altă lume, din alt timp.
Problema noastră este că în loc să fim motivaţi de iubire, suntem motivaţi de supravieţuire. Or, dacă nu ne ridicăm la nivelul agendei sufletului nostru, stabilită încă de la naştere, dacă o vindem pentru supravieţuire, riscăm să ne pierdem sufletul. Trăim prin legământul cărnii, în loc să trăim prin legământul spiritului şi în felul ăsta necunoscutul rămâne necunoscut. N-am sări niciodată peste o masă, dar ne înfometăm spiritul până la moarte. Ne vindem pentru ceea ce ne trebuie, nu pentru ceea ce ştim. Cum spunea Iisus, „Dacă ochiul tău tot mai vede răul, scoate-l; dacă braţul tău continuă să facă lucruri rele, taie-l; dacă picioarele tale continuă să alerge aiurea, taie-le”.
Nu creierul creează conştiinţa, cum se crede în mod curent, ci invers, creierul este doar un receptor şi un transmiţător al fluxurilor de conştiinţă. Cum pot neuronii să producă o imagine holografică? Cum pot sunetele (de pildă muzica lui Mozart sau Ceaikovski) să producă metagrame, forme pe creier? Sunetul poate fi folosit ca metaforă. Când creierul este re
