China triseaza când vine vorba despre testele PISA. Nu sistemul chinez de educatie obtine cele mai bune rezultate, ci doar cel din Shanghai, un “orasel” de peste 23 de milioane de locuitori, ceea ce inseamna 1,74% dintre chinezi.
Ca orice stat comunist de ieri sau de azi, China nu spune despre educatie decat ceea ce este in interesul ei sa stie toata lumea. Stim bine astazi ca olimpiadele internationale la diferite discipline au fost initiate prin anii 1960 de tarile comuniste la acea vreme cu scopul de a arata celor de dincolo de cortina de fier marile realizari ale regimului politic in materie de educatie. Sa mai notam si ca tot de la inceputul anilor 1960 se dezvolta, cu sprijinul important al Statelor Unite, anchetele internationale in educatie care vor conduce la aparitia programului PISA la inceputul anilor 2000 (1).
Lasând China la o parte, ne insala oare si celelalte tari din Asia de Est ai caror elevi obtin rezultate mult peste media tarilor occidentale ? Minte Japonia ? Minte Coreea de Sud ? Minte Singapore ?
Intr-un articol publicat in Deutsche Welle, Horatiu Pepine pune doua intrebari esentiale pentru a intelege semnificatia rezultatelor la testele PISA (2) .
” Care sunt cauzele pentru care Europa nu mai reuşeşte să se plaseze în avangarda lumii în materie de performanţă şcolară?
E România un caz atipic sau doar expresia îngroşată a unui eşec mai general ? ”
Intelese din perspectiva mondiala, rezultatele testelor PISA 2012 pun serioase semne de intrebare majoritatii sistemelor educative din Europa occidentala.
Demolarea mitului finlandez creat de PISA in 2000 si inlocuirea lui cu mitul educatiei din Asia de Est creeaza tensiuni care aduc in prim-planul dezbaterii publice imaginea sociala a scolii si a cunoasterii. Autoritatile educative din Europa occidentala se intreaba serios daca lipsa de performata de la testel