In aşteptarea cărţii, care înţeleg că e de-acum pe drum aproape de ţintă, cu acest mic text pe coperta a patra, vă mulţumesc de atâta cuminţenie şi ascultare: "Sugestiile pe care vi le-am dat au o soartă a lor, ingrată, orgoliul auctorial se impune, şi e bine că se întâmplă aşa. Vă mulţumesc, aşadar, cu sfiala enormă a celui care s-a străduit fără să vă fi învins orgoliul. Cât priveşte micile blasfemii, care apar şi în opera marilor poeţi, ele ţin probabil de eforturile şi trufia Daimonului care, pentru a-i pierde, îi inspiră împărăteşte. Cartea dumneavoastră are în sine destulă lumină şi destul aer proaspăt ca să reziste cu răbdare sorţii...". Extrasele datează din ^97 şi 2002 şi cred că sunt potrivite la textele mai de demult şi mai recente, din volumul Mănăstirea din cuvinte pe care intenţionaţi să-l retipăriţi sub autoritatea unei edituri, cu modificări şi adăugiri, impuse cu trecerea timpului. Ele, toate, sunt îndelung lucrate şi în aşa măsură aduse cu grijă la un numitor comun de nobleţe şi cunoaştere, că sună la fel de frumos şi de important cel zămislit anul trecut şi cel inspirat acum un deceniu, când eraţi mai tânăr. Voi regăsi cu emoţie Alesul, cel în trei secvenţe, voi regăsi Lucifer şi Golgotha, dar şi Fără de toamnă, pe care-l transcriu aici, în final: "Fratele meu a văzut toamna venind/ Şi-mi zise, mirat cât se cuvine:/ Padre, dar nu te încearcă vreun gând/ Despre sfânta uitare de sine?// La balul frunzelor veneai râzând;/ O doamnă tristă deschidea festinul/ Şi tu valsai cu ea, ebrietând/ Şi Scorpion îţi fericea destinul.// Cu vinuri blânde şi poeme/ Nu pot să uit cum deschideai/ O fantă între iluzii paralele,/ Şi din­tr-un vis spre altul ne treceai.// O, prea cinstit întrebătoriu -/ Creşteau pe-atunci şi flori de poezie;/ Azi nu mai ard pentru poeţi/ Lumini de toamnă aurie." (Roman Preutu, Bucureşti) * Până în acest moment, aproape de 30 de ani, biogr