- Social - nr. 217 / 7 Noiembrie, 2012 Am crescut in mijlocul unui hotar unde primavara campul era plin de pluguri. Oamenii pregateau de zor terenul pentru semanaturile care urmau. Pe unii ii vedeai iesind din sat la rasaritul soarelui, cu plugurile pe cobile, peste care era asezat lepedeul cu fan - hrana animalelor pentru pauza de masa, de la amiaza, cand animalele erau desprinse din jug. Plugarii se asezau si ei pe grindeiul plugului si isi consumau merindea adusa in straite. Cand pauza se termina, oamenii isi adapau animalele si reincepeau aratul. Cateva pluguri erau trase de boi. Pentru injugarea lor, stapanul sau sluga nu trebuia decat sa ridice tanjala cu jugul si sa zica: "Na la jug, na!” si boii isi bagau singuri grumajii in jug, pe care urma sa-l poarte pana seara. Plugurile sau carele cu boi au disparut demult si numai amintirea lor mai dainuie prin sate. Boii au fost trimisi la odihna in abatoare, iar stapanii le-au luat locul. Nu poti spune altfel cand bietii romani au ajuns numai formal stapani in tara lor. Stramosii lor, in vremurile trecute, munceau sub porunca unui vataf. Acum ei au mai multi. Unul merge, altul vine si ne dau fel de fel de porunci pe care noi suntem obligati sa le implinim, mai mult decat pe cele biblice. Boii care n-au putut fi obisnuiti cu jugul luau calea targului. Romanii care nu vor sa devina slugi sunt etichetati si marginalizati. Ceilalti trebuie sa devina turma, numai buna de tuns si de muls, precum oile care au drept pasune numai costise cu fasca sau rape cu scaieti. In loc de concluzie: Proverbul "Fereste-te de sfaturile si de darurile dusmanului” n-a izvorat din bunastare, ci din lacrimi si suferinte, numai ca "autointeleptii nostri” n-au desprins invatatura din el. Avem prea putini oameni potriviti in locuri potrivite! VASILE CRISTUREANU - Social - nr. 217 / 7 Noiembrie, 2012 Am crescut in mijlocul unui hotar unde prima