Din nou despre branding pentru ca, citind relaxat Cotidianul, zilele trecute, intr-o curte inverzita din Voineasa, am gasit un articol pe doua pagini despre Orasele Romaniei: imagine fara imaginatie.
Voineasa este sau, mai precis, a fost o statiune turistica prospera si celebra, cel putin dupa valoarea investitiilor facute aici in anii de trista amintire: un hotel cu 9 etaje; complex comercial, restaurante si cofetarie pe 3 niveluri, alte 7-8 minihoteluri cu 30-40 de camere, plus vreo 12 vile luxoase ascunse printre brazi, sus in capatul localitatii. In vale, satul detine in centru citeva market-uri modeste cu de toate (gumari, rosii, tigari, bauturi, banane, caiete s.a.) si o multime de case curate, chiar cochete, care afiseaza la intrare anunturi de tipul „Pensiune agroturistica...“ sau mai directul „Cazare“. In rest e liniste si pace. Vreo 20-30 de masini, citeva de Bucuresti, nici una cu numar strain.
Voineasa este situata pe Lotru, la 35 km de Brezoi si de soseaua europeana ce strabate Valea Oltului, deci la vreo 80 km de Rimnicu-Vilcea. Un intreg sistem hidroelectric ofera locuitorilor un loc de munca constant si sigur, in lipsa afluxului de turisti. Un amic din zona imi spune ca de vreo patru ani nu s-a mai intimplat nimic, ba chiar s-au inchis doua bufete si multe case (constructii noi, opulente) au ramas neterminate; desi undeva, sus pe munte, ascunse de brazi, ar fi ceva vile, ale unora grei, dar nu stie sau nu vrea sa stie nimeni exact.
Ii intreb pe localnici cum isi atrag turistii. Ridica din umeri. Daca apar la poarta sau din gura in gura. „Daca vine cineva de la Bucuresti si e multumit, mai spune si altora.“ Sorin Manasie are o casa frumoasa si trei camere de inchiriat; ba chiar a dat si un milion unora ca sa apara pe o harta-pliant. A aparut un rind despre pensiunea familiei lui, dar i-au gresit numarul de telefon. „Ei,
