După 20 de ani de la Revoluţie, până în 20 decembrie când Timişoara a fost declarat oraş liber de comunism, redacţia Adevărul de Seară vă prezintă 20 de poveşti despre 20 de familii timişorene care au plătit cel mai scump preţ pentru cei 20 de ani de libertate: viaţa. Astăzi povestea familei Bânciu.
Ioan Bâncu şi-a pierdut soţia, Leontina, în măcelul care a avut loc la Podul Decebal, pe data de 17 decembrie. cei doi se aşteptau să se întâmple ceva şi la noi, pentru că erau la curent cu evenimentele din Europa de Est. În seara de 16 decembrie 1989, când oamenii au început să se adune la casa pastorului Laszlo Tokes, capul familiei era ocupat cu organizarea unui turneu de fotbal în sală, însă, pe 17 nu putea să mai rămână în casă.
„L-am luat pe Aron, care avea doi ani şi jumătatea şi ne-am dus în Piaţa Maria. Am reuşit să trecem de soldaţi şi am văzut acolo securişti şi nomenclaturişti care încercau să împrăştie lumea”, îşi începe povestea Ioan Bânciu. Nu a durat mult până să intre în rândul manifestanţilor, care au plecat spre Catedrală, iar apoi în Complexul Studenţesc, cu gândul să scoată studenţii din cămine.
„Se strigau lozinci. Erau aproape 10.000 de manifestanţi. În complex nu am găsit prea mulţi studenţi, pentru că erau plecaţi acasă. Astfel, ne-am îndreptat spre „partid”, actuala Prefectură. Era apărat de maşini militare, de maşini de pompieri şi soldaţi pe mai multe rânduri. Erau hotărâţi să ne oprească. Cei din spate împingeau mulţimea, însă se striga „Fără violenţă”, a mai spus Bânciu.
Atacul asupra „partidului”
Manifestanţii au fost împrăştiaţi cu tunurile de apă, însă masa regrupată a atacat şi a cucerit maşinile de pompieri, pe care le-au devastat, iar apoi au intrat în clădire, pe unul din gemurile laterale. În scurt timp a ieşit o tânără cu un steag decupat! Se striga „victorie!”. Forţele de ordine au