Cetatea a fost reconstruită în formă de pentagon, pentru a-i ține departe pe turci. De-a lungul secolelor, cetatea a făcut față mai multor atacuri intrate în legendă. Înainte de ridicarea celor cinci bastioane, Cetatea Oradea a fost nimicită de atacuri ale tătarilor și turcilor.
Cetatea Oradea a fost întemeiată pe locul catedralei Sfintei Fecioare Maria, ridicată în timpul regelui Ladislau al Ungariei (1077 - 1095). Cea mai veche mențiune documentară a unei construcții în interiorul zidurilor este, potrivit istoricului Liviu Borcea, cronica pictată de la Viena, realizată în 1368. Tot Liviu Borcea notează, în „Memoria caselor", că cea mai veche descoperire arheologică din cetate ar fi fost cea din 1755 când, săpând un puț, soldații imperiali ai marchizului Canon de Ville au descoperit mormântul reginei Maria, soția lui Sigismund de Luxemburg, decedată în 1395.
Împotriva atacurilor otomane
Până la jumătatea secolului al XVI-lea vechea cetate, în formă aproape ovală, a fost așezată într-un perimetru mlăștinos, inundabil, fiind asemenea cetăților de baltă comune zonelor de câmpie. Apropierea pericolului otoman și constituirea pașalâcului de la Timișoara, în 1552, a crecut necesitatea construirii unei fortificații care să facă față atacurilor. „Mai marii Principatului Transilvaniei au consultat și au angajat meșteri și arhitecți militari italieni, cei mai pricepuți în asemenea construcții, la vremea respectivă", scrie Liviu Borcea. Forma pentagonală a cetății Oradea este atribuită italianului Domenico da Bologna. În 1598, cetatea a trecut prin botezul focului, făcând față cu succes unui atac otoman. Cu toate acestea, Giorgio Basta, comandantul trupelor imperiale din Transilvania, a spus despre cetate că trebuie refăcută „pentru că nu are nimic bun în ea decât forma". Istoricii notează că, la 11 - 12 decembrie 1600, Mihai Viteazu a poposit la Cetatea Orade