Un capitol politic sumbru e pe cale să înceapă şi parlamentul este acela în care cele mai îngrijorătoare patologii ale vieţii politice româneşti vor fi etalate din 2013 încolo.

Un parlament în care USL ar fi capabil să exercite o dominaţie masivă va fi, pro­ba­bil, unul caracterizat de autosuficienţă şi nerăbdare când va fi confruntat cu acele reguli privind împărţirea puterilor în stat ce caracterizează orice altă ţară membră a UE. Va fi invocată superioritatea morală au­tohtonă şi afirmaţii de genul „acum, noi suntem stăpânii“ se vor face auzite la intervale regulate. Ce este improbabil să se întâmple în cazul unei alianţe politice cu o majoritate semnificativă este ca par­lamentul să devină o instituţie ale cărei comisii şi sesiuni în plen să se concentreze asupra problemlor cronice, cum ar fi ab­sorbţia scăzută a fondurilor europene. Re­torica derivată din afirmaţia că România poate înainta doar „prin noi înşine“ va fi, foarte probabil, doar camuflajul ce va per­mite unei mari părţi a membrilor acestei alianţe să cheltuiască bani publici în in­te­res propriu sau conform intereselor sus­ţi­nătorilor şi clienţilor.

Ideea că un parlament cu o majoritate clară trebuie să mai şi colaboreze cu instituţii independente ce au man­da­tul de a monitoriza comportamentul şi performanţa elitei politice va fi privită ca o monstruoasă impertinenţă. Co­rul vocilor ce vor asalta DNA, ANI şi alte instituţii independente pentru presupusa vină de a fi unelte ale puterilor străine ce se amestecă în treburile interne sau agenţi ai unui preşedinte „dictatorial“ va de­veni, probabil, tot mai numeros. Oficialii ANI vor trebui să facă faţă unui nivel de intimidare parlamentară, pe care unii dintre ei l-au întâlnit în provincie, cum ar fi oficialul atacat în Galaţi de fiul unui deputat în funcţie. Oricum, monitorizarea averii parlamentarilor este privită ca un scandal la f