Astăzi am resimţit tristeţea victoriei populismului politic şi a imixtiunii greu explicabile a Curţii Constituţionale în deciziile economice. Dreptul la pensie este, într-adevăr, garantat prin Constituţie, dar nu şi valoarea punctului de pensie. Unde în lumea asta are Curtea Constituţională dreptul de a hotărî cuantumul punctului de pensie sau regula de calcul al pensiilor?
Or, acum asistăm la următoarea concluzie a Curţii: "dispoziţiile art. 9 referitoare la diminuarea cu 15% a pensiilor cuvenite sau aflate în plată, precum şi a indemnizaţiei de însoţitori pentru pensionarii de invaliditate de gradul I, precum şi cele referitoare la valoarea punctului de pensie utilizat de 622,9 lei din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstituţionale".
Trec peste limita fragilă cu care s-a luat această decizie: 5 pro la 4 judecători contra declarării neconstituţionalităţii măsurii, la care se adaugă decizia uluitoare a prezervării metodei de calcul complet iraţionale în cazul magistraţilor şi care continuă să primească 80% din ultimul salariu. Celelalte pensii speciale vor putea fi, în schimb, recalculate.
Nu mai insist asupra acestui ultim aspect, dar revin asupra punctului de pensie. Valoarea punctului de pensie este o decizie economică luată de către politicieni, dar complet neînţeleasă de către cei din urmă. Acum găsesc şi judecătorii în aceeaşi ipostază.
În realitate, condiţia pentru ca o ţară să opereze eficient este ca aceia care o conduc să poată efectua calcule economice. La ce folosesc aceste calcule? La asigurarea echilibrului bugetar care constituie pivotul redresării fiscale a unei ţări. Ea nu apare în Constituţia României, aşa cum e, de pildă, în cea a Germaniei. Dar Constituţia României ar trebui să permită efectuarea acestor calcule economice, care presupun nu doar creşteri constante de
