(Foto: Monitorul de Cluj)
Confiscarea, zilele trecute, de catre presedintele Basescu, a telefonului cu care o jurnalista il filma in timp ce seful statului se afla la cumparaturi a dat startul unei puternice campanii de contestare a celui care astazi revine la Cotroceni. Ca raspuns la atitudinea presedintelui, Clubul Roman de Presa a cerut mass-media romanesti sa boicoteze reinstalarea lui Traian Basescu.
Monitorul va prezinta o analiza completa a dedesubturilor logice si deontologice care au fost trecute cu vederea in acest caz.
Public in privat
Intr-un text publicat in 2003 in „Cotidianul“, folosit ulterior ca formula de comunicare cu instanta unui proces de calomnie prin presa, sustineam (si incercam sa argumentez) necesitatea exceptarii presei scrise (exclusiv print, nu si online) de la prevederile legale care incriminau calomnia (asa cum era ea incriminata la vremea respectiva in Codul Penal).
In fapt, solicitam instantei care o judeca pe una dintre colegele mele de la cotidianul amintit sa admita exceptia de a nu fi intrunite conditiile necesare infaptuirii infractiunii de calomnie prin presa, prin inexistenta unuia dintre elementele constitutive ale infractiunii: publicul. Mai exact, textul legii condamna „afirmarea sau imputarea in public a unor fapte...“.
In expunerea de motive am sustinut ca presa scrisa, desi e un mijloc de informare in masa, prin caracterul privat al relatiei contractuale dintre editor-vinzator pe de o parte si cumparator-cititor pe de alta parte si prin lipsa de simultaneitate, nu poate fi asimilata sintagmei „afirmare in public“.
Practic, publicatia nu este un manifest distribuit gratuit si nici un afis stradal expus public, este un bun cu valoare comerciala, iar comunicarea dintre editor si citi