La Mediaş s-a petrecut o tragedie: având o soţie bolnavă de cancer, un preot al cultului unitarian şi-a omorât în biserică cei doi fii, apoi s-a sinucis. Presa a relatat, oripilată, dar nu s-a făcut mare tam-tam. Se putea întâmpla oricărui cult, să ne închipuim însă ce-ar fi însemnat dacă această tragedie s-ar fi petrecut în Biserica Ortodoxă Română (BOR). S-ar fi dezbătut la infinit, ar fi fost o imensitate de „reacţii", ONG-uri, activişti anticlericali sau atei şi-ar fi dat cu părerea ş.a.m.d.

În realitate tragedia de mai sus ţine mai degrabă de psihiatrie decât de religie. Cu toate astea, dacă s-ar fi petrecut în BOR, ar fi fost suficienţi vectori de atac care să profite. Nu vorbesc acum - am tot făcut-o - despre numeroasele probleme din lăuntrul BOR. Nici de unul din factorii esenţiali numit prostia umană. Puţini însă sunt cei conştienţi de nenumăratele planuri nevăzute şi mai puţin religioase care intră imediat în joc pentru a profita de un asemenea caz: începând de la rolul serviciilor interesate să destabilizeze BOR, implicit România, până la unele organizaţii care promovează ateismul şi ai căror activişti, într-o anume măsură, nu sunt deloc dezinteresaţi financiar. Nu sunt de neglijat nici anumite culte „concurente" care vor profita negreşit de eveniment. Foarte puţini - inclusiv dintre teologi! - realizează că în analiza unui fenomen religios contemporan suntem actori, majoritatea lipsiţi de trezvie, -într-un război nevăzut: cultural, social, (geo)politic, informativ, teologic şi mai cu seamă duhovnicesc. -„Căci acum vedem prin oglindă, ca-n ghicitură; dar atunci, faţă către faţă" (I Corinteni, 13, 12). La Mediaş s-a petrecut o tragedie: având o soţie bolnavă de cancer, un preot al cultului unitarian şi-a omorât în biserică cei doi fii, apoi s-a sinucis. Presa a relatat, oripilată, dar nu s-a făcut mare tam-tam. Se putea întâmpla oricărui cult, să ne î