Şi uite aşa, dragii moşului, a mai trecut un an... Un an cu bune şi cu rele, cum se zice de obicei pe la noi. În colţul acesta de pagină am scris cu încăpăţînare, săptămînă de săptămînă, despre lucrurile pe care televizorul le deversează în casele noastre şi, implicit, în minţile noastre - şi bune, şi rele. Mai mult rele, mai puţin bune.

Am scris despre plăcerea canalelor TV de a ne arăta la ştiri frînturi de Apocalipsă, într-un discurs în care cuvintele de ordine sînt "şoc şi groază": "Ştiriştii de la televiziunile noastre bîţîie din picior nerăbdători în aşteptarea Apocalipsei. Visează cu ochii deschişi la catastrofe grandioase, în care mînia lui Dumnezeu să se abată asupra Pămîntului, soarele să se acopere de un nor gros de fum, apele să se reverse din matca lor şi să invadeze uscatul, pămîntul să se cutremure şi să crape în falii adînci, oraşele să fie înghiţite, iar oamenii să moară pe capete. Toate acestea pentru ca, desigur, cei rămaşi în viaţă să se uite cu nesaţ la ştirile de la televizor şi astfel să le facă rating". Cînd nu au catastrofa, ştiu să creeze aroma ei, dintr-o simplă ploaie sau ninsoare ceva mai serioasă.

Dar nu numai catastrofele le sînt dragi oamenilor de televiziune de la noi, ci şi momentele în care tot poporul sărbătoreşte "golind galantarele supermarketurilor de carne de mici", "ieşind la iarbă verde" şi "încingînd grătarele". Pentru aceste momente unice din viaţa comunităţii, posturile TV dau Breaking news, iar reporterii transmit harnici de la faţa locului. Televiziunea de la noi este făcută din nenorociri, lacrimi şi distracţie, dar peste toate acestea tronează vedeta. Ea face jocurile pe micul ecran, agitînd toate aceste elemente cu linguriţa şi apoi ne dă cana să bem, cu aerul "Ia, la mama, asta, că-i bun şi-ţi face bine!". Vedeta de televiziune trebuie să fie neapărat siliconată. Unele au silicoane la vedere, în sîni