* Dupa cum poate ati aflat si dumneavoastra, un nou cutremur a lovit zilele trecute Japonia, o tara-sora prin faptul ca si la noi se merge, exact ca la ei, pe ideea de miniaturizare - in cazul nostru, de miniaturizare a nivelului de trai si a cosului zilnic. Cu vreo doua saptamini in urma, si la noi, pe linga Bucuresti, s-a organizat un cutremur. Un cutremuras, mai bine zis, nefiind fonduri pentru unul mare, care sa se simta. Oricum, de obicei nu-i pentru cine si cind se pregateste, ci complet aiurea. Sintem cu totii muritori, iar pericolul unui nou seism de magnitudine mai mare, pericolul unui seism de-a dreptul cutremurator, pluteste deasupra capetelor noastre. Mai bine zis, pluteste dedesubtul talpilor noastre, sub pamint, ca doar cutremurele astea n-au epicentrul prin vazduh. Mii de brosuri si de foi volante cu sfaturi prietenesti despre cum sa ne comportam in caz de cutremur s-au tot tiparit in ultimele decenii; omul invata insa, dupa cum se stie, doar din experienta. Cu speranta ca omul poate invata si din experienta inaintasilor, nu doar din cea proprie, va oferim citeva exemple din care oricine poate intelege ce este de inteles: * La ultimele trei cutremure mai mari, doamna Semiramida Sardela, 89 de ani, a reusit sa se salveze sarind pe geamul odaitei sale de la parterul unei casute batrinesti din tirgusorul sau natal. In urma cu citiva ani, ea s-a mutat la fiica si ginerele sau, intr-un mare oras romanesc, la ultimul etaj al unui bloc P plus 10; de atunci, ginerele Remus Dolofanu asteapta cu nerabdare vadita si viu interes un nou seism, in speranta ca soacra lui si-a pastrat intact instinctul de supravietuire. * Dupa cutremurul din martie 1977, dl. Pompilian Visatoru s-a mutat la parinti, la tara, si a dormit in curte, sub cerul liber, la adapost de orice cutremur. In a treia noapte s-a iscat o furtuna, iar Pompiliu a fost traznit. De atunci incoace el se af