Solidariştii au descoperit în ultimele săptămâni că toţi politicienii sunt nişte „bagabonţi“, iar reformiştii au început să realizeze cât de prost informaţi sunt. Două mituri importante pentru ambele grupări încep încet-încet să se fisureze, lăsând loc realităţii că asemănările sunt de fapt mai importante şi mai grave decât deosebirile.

S-a scris mult despre efectele crizei po­li­ti­ce asupra economiei României sau asupra viitorului partidelor. Dar cum am fost schim­baţi noi, oamenii obişnuiţi, de ul­ti­mele evenimente? Ce crede acel popor în numele că­ru­ia toţi politicienii susţin că acţionează? Într-una dintre puţinele analize care ating subiectul, sociologul Barbu Mateescu descrie adânca fa­lie care „separă milioane de români de alte milioane de români“. Pornind de la o remarcă a lui Traian Bă­ses­cu, Mateescu împarte so­cietatea în două mari grupări: reformiştii (intelectualii şi patronii pro-europeni şi ca­pitalişti) şi solidariştii (bugetarii, pen­si­o­narii şi toţi cei dependenţi de stat). Asu­pra acestor două categorii, criza politică din ultimele două luni a avut un efect cu po­ten­ţial revelator. Cele două grupări des­co­peră că au în comun două trăsături esen­ţiale, de care abia acum devin conştiente.

Într-unul din satele din sudul României unde participarea la referendum a depăşit 100%, un bătrân şef de CAP, om cu gre­u­tate printre săteni, îşi descrie situaţia ast­fel: „Suntem păliţi pe toate părţile. Ne-a lo­vit seceta şi acuma şi ăştia. Sunt toţi nişte bagabonţi pe care-i alegem cu ochii închişi, că aşa a fost dintotdeauna. Păcat de ea ţară bogată, cu oameni viteji, dar condusă de hoţi încă de la 1916“. O tanti Anică mi-a strigat supărată de peste gard: „Ne-a minţit că ne măreşte pensia. 87% spune du-te Băsescule şi el nu pleacă. Şi ălălaltu’, de-i acum în locul lui, a zis că-şi pun toţi demisiile şi alege poporul. Da’ nu vezi că nic